Revelarea originilor face parte dintre acele impulsuri fundamentale resimțite de fiecare dintre noi, într-un anumit moment al existenței. Ne hrănim, mai mult sau mai puțin conștient, din seva acelui substrat a cărui esență se regăsește în individualitatea fiecăruia, germinând o uluitoare multitudine de ipostaze atitudinale. Iar inspirata titulatură generică a turneului de concerte inițiat de duo-ul pianistic Corina Răducanu – Eugen Dumitrescu, Rădăcini, trimite și ea la acest angrenaj ideatic complex, ancorat în orizontul nostru psihologic.

După un prim recital susținut în 30 iulie, la Muzeul Național „George Enescu” din București, turneul^* va continua în 20 august la Casa Memorială „George Enescu” din Sinaia, apoi la Muzeul Național George Enescu – Secția „Dumitru și Alice Rosetti Tescanu” (Tescani, 21 august), Casa Memorială „George Enescu” și Muzeul Memorial „George Enescu” (Liveni și, respectiv, Dorohoi, 22 august), Casa de Cultură „Theodor Balș” (Darabani, 23 august), Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” (Ipotești, 24 august) Centrul Cultural „Mihai Teliman” (Siret, 25 august), Sala „Draga Olteanu Matei” (Fălticeni, 26 august), Casa de Cultură „Sf. Ioan Gură de Aur” (Horodnic de Sus, 28 august), Casa de Cultură „Ștefan cel Mare” (Putna, 29 august), pentru ca să se încheie, în seara aceluiași sfârșit de august, la Casa de Cultură din Rădăuți.

Pornind de la dorința de „a-și cânta rădăcinile”, așa cum afirma Corina Răducanu, cei doi pianiști și-au gândit acest turneu ca pe un traseu simbolic de suflet românesc. Panouri cu fotografii de epocă, documente și extrase din partituri enesciene au fost plasate în vecinătatea sălilor de concert în ideea de a reevalua conotațiile parcursului muzical, având menirea de a sonda sensibilitatea spectatorului cu precădere tânăr, ispitit să exploreze, și vizual, atmosfera sfârșitului de secol XIX. Inclusă în proiectul integral al turneului, această expoziție itinerantă, intitulată Enescu 140 a adus, în fapt, acel plus imaginativ capabil de a focaliza atenția publicului asupra acelorași Rădăcini folclorice proprii spațiului autohton, motivante pentru George Enescu, pentru școala componistică românească, pentru crearea unei maniere interpretative originale și, de ce nu, la modul general, pentru abordarea re-creatoare a paradigmelor culturii naționale.

Afilierea la un spațiu identitar comun, dar, totodată, divers din punct de vedere emoțional și afectiv, i-a determinat pe Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu să-și alcătuiască programul după un scenariu semnificativ care a traversat mai mult de un secol, readucând, în prim plan, ipoteza revalorificării personalizate a patrimoniului folcloric. Povestea muzicală a pornit, în Aula Palatului Cantacuzino, de la un reper apartenent componisticii enesciene de tinerețe – Pastorală, Menuet trist și Nocturnă – axându-se, apoi, pe două prime audiții ale unor lucrări de dimensiuni ample, semnate de compozitorul contemporan Marius Sireteanu – Oltenisme la patru mâini și Rapsodia Moldavă.

Tripticul Pastorală, Menuet trist și Nocturnă, un amalgam de trăiri și sentimente adolescentine, de melancolie, dor și tandrețe juvenilă, a alăturat duo-ului Corina Răducanu – Eugen Dumitrescu pe tânărul violonist Andrei Mihail Radu, a cărui „voce” interpretativă s-a remarcat prin lirismul adresării, prin tonul intim, de o cuceritoare naturalețe, care a valorificat la maximum atuurile acestui opus, unicat în întreaga creație enesciană prin combinația instrumentală propusă – vioară și pian la patru mâini! Prin comparație, cele două partituri aparținând lui Marius Sireteanu au impresionat prin spectaculozitatea scriiturii pianistice și prin complexitatea, de factură orchestrală, a exploatării registrelor timbrale – rod al meticuloasei armonizări a unor celebre citate folclorice (precum Mărie și Mărioară, Mă dusei să trec la Olt, ori binecunoscutul cântec al lui Barbu Lăutaru); interesantă, în acest context, s-a dovedit a fi opțiunea pentru un tipar polistilistic, în interiorul căruia compozitorul a reformulat structural proiecția narativă a unui spectacol popular autentic. Dialogul viu, incitant, al celor patru mâini, așa cum a fost conceput de către Marius Sireteanu atât în Oltenisme (piesă finalizată chiar în iulie 2021) cât și în mozaicata Rapsodie Moldavă, impregnată cu melisme de factura celor utilizate în tarafurile lăutărești, s-a metamorfozat continuu, tiparul improvizatoric intrând uneori în sfera de influență a etno-jazzului. Printre personajele sonore a căror structură melodică ni s-a dezvăluit în paginile Rapsodiei – Barbu Lăutaru, Franz Liszt sau George Enescu – autorul și-a inserat propria „semnătură” muzicală (Si-Re), logo artistic ce amprentează, de altfel, nu doar firul epic ci și culminațiile ambelor lucrări. Guvernând întregul flux repertorial, simbioza tipic românească dintre bucolic și dansant, ea însăși inedită conceptual la nivelul programului unui turneu de concerte, s-a regăsit, rafinat stilizată, și în imaginea de fundal a afișului – conturul unui deal-pian, atent cizelat ca design și ca perspectivă cromatică.

Cu nobila-i generozitate, însuși Enescu și-a dorit să ducă muzica „în cartierele mărginașe, în provincie, la țară, prin serbări, șezători, societăți corale și instrumentale” (Bernard Gavoty – Amintirile lui George Enescu); asumându-și, peste timp, continuitatea acestei admirabile misiuni, Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu traversează România cu scopul de a aduce creația muzicală autohtonă „mai aproape de tineri, într-o tonalitate contemporană”. Îi leagă, fundamental, memoria Rădăcinilor...

^* Turneu cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.