Loredana BALTAZAR, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
„PRELUDIU”, ca „stare de cântec”
(Loredana Baltazar, 21 noiembrie 2007)
Succintă dar relevantă, subtil etajată dramaturgic, prezentarea prof. dr. Grigore Constantinescu detașa o idee-pivot, argumentată cu un farmec irezistibil prin evoluția ulterioară a corului „Preludiu” pe scena Ateneului Român; cu certitudine, maestrul Voicu Enăchescu a aniversat anul acesta, la pupitrul reputatului său ansamblu, nu doar acei prozaici 35 de ani „de activitate” a formației ci, mai elocvent, trei decenii și jumătate de la nașterea unei idei „care trăiește prin tinerețe”.

Depășind momentul unui bilanț, de altfel relevant, care atesta că, în afara dirijorului său, nici un membru actual al ansamblului nu mai aparține garniturii de debut, formația fiind complet înnoită, concertul din seara de 4 noiembrie a demonstrat – cu brio – perenitatea unui concept, valoarea unei anumite tipologii de arhitecturare sonoră, capacitatea sintetică de a radiografia, la nivel esențial, particularitățile acelui ethos sensibil specific românesc, într-o reprezentare caracteristică. „Pre-ludiu” a pornit, acum 35 de ani, ca un proiect de viitor, dar și ca un principiu de creație, aplicat asupra unui mediu uman exclusiv tânăr; succesiunea permanentă a generațiilor care s-au perfecționat la această „școală” corală de excepție a asigurat continuitatea fenomenului, de bază rămânând, cu prioritate, media scăzută de vârstă a membrilor ansamblului, exact criteriul care-i conferă unicitatea.

Perfect portretizat de imaginea emblematică aparținând lui Nicolae Oancea – „Frumoase zile de tinerețe”„Preludiu” și-a început concertul aniversar într-o atmosferă renascentistă pentru a parcurge, apoi, istoria muzicii universale, într-un periplu stilistic extins de la genul madrigalului până la cel al suitei folclorice contemporane, străbătând harta unei Europe culturale cu delectante limite asiatice. De la Orlando di Lasso, Claude de Sermisy, Guillaume Costeley, Thomas Morley, Baldassare Donati, Pierre Passereau și Lodovico da Vittoria la Alexandru Pașcanu, Dan Buciu, Nicolae Ursu și Dariu Pop, ansamblul a creat punți sonore între mostre ale literaturii corale de factură laică și religioasă, printre care au strălucit realmente, cu profundă acuratețe, discursurile pieselor „Languir me fais” (Claude de Sermisy), „Now is the month of Maying” (Thomas Morley), „Il est bel et bon” (Pierre Passereau), „Psalmul 123” (Marțian Negrea), „Aria” (Johann Sebastian Bach), „Păstrăvul” (Franz Schubert), „Necunoscuta” (I. Falik – mențiune suplimentară pentru gradația dinamico-armonică și dozajul timbral absolut fără nici un cusur, generând o versiune interpretativă greu de egalat), „Noapte de mai” (Alexandru Pașcanu), „Visare” (Dan Buciu).

Impresionant „evantaiul” fonic cu trimiteri descriptive emis de „instrumentul” coral mânuit cu abilitate și acută dăruire profesională de către maestrul Voicu Enăchescu, sonorități prin intermediul cărora am traversat cadre pastorale în diverse momente ale zilei, ne-au fost proiectate idile, am intrat în catedrale, ne-am rugat, am visat, am cântat și am surâs împreună... I-am admirat tehnica de virtuozitate, diversitatea paletei timbrale specifice dominantei stilistice, echilibrul și grația tușelor sonore arcuite cu naturalețe, disciplina și permanentul control asupra tuturor parametrilor, claritatea intonației – de o corectitudine exemplară – și căldura rostirii ce genera, cu rafinament și sensibilitate, un basorelief de stări emoționale, subtil contrastante, a căror perspectivă a menținut viu interesul publicului până la ultima secundă a demersului muzical.

Și, fiindu-i alături, am simțit, o dată în plus, că asemenea momente de Frumusețe muzicală sunt capabile să furnizeze acea mult dorită detașare de marasmul cotidian, înălțând spiritul. Am lăsat, deci, vraja muzicii să ne conducă și am plecat privirea, deschizând, în schimb, ochii sufletului...

Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2007