HOME

Parfum romantic
(Loredana Baltazar, 10 septembrie 2007)

Am trăit, în seara trecută, certitudinea disponibilităţii maxime a marelui public pentru acest tip de atitudine estetică.

Posesoare ale unui ethos ce emană - mai mult ori mai puţin distilat - parfum romantic, atât celebrul Concert pentru pian şi orchestră nr. 2 în fa minor de Chopin, Simfonia în re minor de Franck, cât şi lirica partitură scrisă exact acum 50 de ani de Dumitru Capoianu - Oda - au adus pe podium orchestra şi corul Filarmonicii „George Enescu” sub bagheta unui dirijor ce cultivă probitatea profesională, dar şi muzicalitatea adresării - Michel Plasson.

Cumulând forţa evocatoare a versurilor lui Jebeleanu cu plasticitatea sugestivă a cadrului sonor - oglindă a unui univers emoţional ce transcende canoanele pe calea comunicabilităţii directe , Oda a „deschis” porţile celor două capodopere deja menţionate, cunoscutul mânuitor francez al baghetei căutând să imprime orchestrei esenţa spiritului romantic; din păcate, această dimensiune este tocmai cea care a lipsit din contextul actului interpretativ al ansamblului, în general prea „conştiincios” prins de caruselul detaliilor microstructurale pentru a reacţiona prompt la fiecare volută a gestului dirijoral. Totuşi, Simfonia de Franck, un monument al ideii de ciclicitate, a beneficiat şi de momente reuşite (în special finalurile de secţiuni), potenţând detaşarea de „litera” partiturii. S-a reliefat, însă, perlajul şi tuşeul catifelat, rafinamentul şi acurateţea stilistică, naturaleţea şi expresivitatea paletei timbrale (în special în nuanţele „mici”) a pianistului Nelson Freire. Personalitate puternică ce a captat atenţia auditoriului interpretând fără cusur ultimele 2 părţi ale concertului chopinian, Freire a oferit, ca bis, o excepţională tălmăcire a transcripţiei unui fragment din opera „Orfeu şi Euridice” de Gluck, încununându-şi traiectoria prin intermediul unei inspirate miniaturi de Federico Mompou.
Îl aşteptăm, cu nerăbdare, să revină pe scenă mâine după amiază, ca partener al Marthei Argerich!


cIMeC 2007