Loredana BALTAZAR, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Emblematica ODĂ a BUCURIEI
(Loredana Baltazar, 10 iunie 2007)
O după amiază – început de weekend ce prefigurează atmosfera intrării în sezonul estival... Constanța, cetate a Pontului Euxin, încă dormitează în așteptarea exploziei de culori, de timbruri sonore, de tentații cu veșmânt comercial pus în valoare din ce în ce mai atractiv ca prim-plan al unei ambianțe geografic-umane a cărei sintagmă caracteristică se concentrează ideal într-un anotimp-simbol: VARA... Orașul-port își întâmpină, în aceste zile, spectatorii (autohtoni ori itineranți) dornici să asiste la o nouă și inedită ediție a Festivalului Internațional al Muzicii și Dansului ajuns, iată, la cea de-a 33-a derulare anuală(!).

Impresionează aici nu doar fenomenul – remarcabil – al continuității unui asemenea demers organizatoric atât de dificil de perpetuat, ci și năzuința unei atari întreprinderi de a reînnoi, de fiecare dată, imaginea cadrului spectacular. Anul acesta, „oferta” a fost variată, conducerea Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” reușind să pună în pagină un ambițios proiect cultural în cadrul căruia publicul constănțean (și nu numai) a fost beneficiarul vizionării a nu mai puțin de trei spectacole de operă cu statut de premieră, ce s-au bucurat de prezența unor invitați – soliști și ansambluri, dirijori, coregrafi și regizori, scenografi și realizatori de costume – din galeria de personalități artistice a României și lumii.

În condițiile vitrege ale comasării celor trei instituții constănțene (Teatrul de Balet, Opera și Filarmonica „Marea Neagră”) din motive ușor de imaginat pentru economia „de tranziție”, orchestra Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” îndeplinește rolul unui ansamblu solicitat la maximum pentru toate producțiile lirice ori simfonice, indiferent că este vorba despre operă, balet sau concerte „obișnuite”, de stagiune; iar în contextul unei ediții extrem de încărcate ca repertoriu ca cea a festivalului de față, momentele repetițiilor au trebuit calculate absolut minuțios, un același podium scenic fiind în pericol de a se supraaglomera datorită necesității de derulare a unei succesiuni de decoruri diferite, „marca de unicitate” a fiecărui spectacol în parte. Și totuși, depășind „amănuntele” administrativ-organizatorice și tensiunea inerentă momentelor „fierbinți” ale rezolvării dificultăților neprevăzute, intervenite pe parcursul manifestărilor, aș putea spune că întregul complex de evenimente a funcționat, consecvent, la parametrii unui standard calitativ ridicat.

În deschidere, am putut asculta un concert simfonic alcătuit din două mostre celebre ale repertoriului clasic: Simfonia a V-a și a IX-a ale Titanului muzicii universale, alcătuiri stilistice de intensă rezonanță în perimetrul de gen. Calificat ca o reușită incontestabilă, concertul de debut a reunit, sub bagheta experimentatului Răsvan Cernat, nume solistice din București (soprana Georgeta Stoleriu), Constanța (mezzosoprana Claudia Codreanu și tenorul Răzvan Săraru), Cluj (basul Adrian Sâmpetrean), lor adăugându-li-se un număr de 12 coriști ai Filarmonicii bucureștene ce s-au alăturat corului și orchestrei Teatrului Național de Operă și Balet. Simfonia „Destinului”, condusă de către Răsvan Cernat cu gestica elegantă și precisă cu care ne-a obișnuit de la precedentele apariții, și-a reliefat logica structurală într-un demers exprimat firesc, cu naturalețe.

Punctul forte al serii l-a constituit însă, așa cum era de așteptat, derularea celei din urmă Simfonii beethoveniene, a cărei ascensiune tensională a impresionat, în mod deosebit, auditoriul. Culminațiile dramatice ale primei și ultimei părți au fost atinse ca finalitate a unei evoluții graduale, urmărind continuu „pulsul” evenimentelor de ordin micro și macroformal. Orchestra și corul Teatrului au susținut „greul” eșafodajului concertistic; cei patru soliști au adăugat un plus de strălucire întregului, constituindu-se într-o „voce” cvartetistică omogenă dar bine nuanțată, sensibilă dar, totodată, echilibrată, ce a schițat un tablou de excepție atât din punct de vedere intonațional cât și dinamic, spre a valorifica adecvat conotațiile sugestivului mesaj al suportului literar.

„Șlagăr” european cu potență emblematică pentru întregul festival constănțean, Oda Bucuriei a încheiat emoționant această zi de debut dedicată unei Românii europene, marcând pozitiv orizontul de așteptare al publicului cu trimiteri către zonele de interes ale programului dens din cele 3 săptămâni ce au urmat.

Printre invitații ediției a 33-a a festivalului s-au numărat: soprana japoneză Atsuko Majima și pianistul Marc Antoine Pinjeon, dirijorul american Robert Gutter, baritonul Mauro Augustini (Italia), tenorul Bojidar Nikolov (Bulgaria), soprana Setsuko Iizuka (Japonia), balerinii Elvira Khabibullina și Iuri Vasilievici Andreev (Rusia), ca și interpreți vocali provenind din alte teatre lirice, precum: Marius Manea, Ștefan Popov, Oana Andra, Dorina Cheșei, Pompei Hărășteanu, Mihnea Lamatic, Horia Sandu și actorul Bogdan Caragea – București, Mihaela Grăjdean – Iași, Dan Patacă și Camil Mara – Timișoara, Peter Mercz – Cluj, Liliana Lavric – Chișinău etc., soliști ce s-au adăugat celor din Teatrul constănțean, cu toții conlucrând la realizarea unui lanț spectacular cu un impact deosebit în ambianța artistică estivală a actualității românești.
Copyright: cIMeC – Institutul de Memorie Culturală, 2007