Irina NIȚU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Integrala sonatelor mozartiene pentru pian la patru mâini
(Irina Nițu – 15 martie 2013)
imagine din concertPalatul Șuțu din București este gazda concertelor organizate de Fundația ACCUMM, iar miercuri, 13 martie 2013 am asistat la unul dintre acestea. Pianiștii Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu au atras un public numeros, obișnuit cu prezența și prestația lor pe scenele bucureștene.

Concertul la care mă refer a avut ca punct de atracție – dincolo de interpreții săi, un duo pianistic deja matur și experimentat – integrala sonatelor pentru pian la patru mâini compuse de W. A. Mozart ( KV19d în Do; KV381 în Re; KV358 în Sib; KV497 în Fa; KV521 în Do). Iată o alegere inedită și extrem de binevenită pentru amatorii genului cameral care se datorează exclusiv celor doi protagoniști (merită felicitați pentru materializarea acestei idei! Nu știu dacă greșesc afirmând că este chiar unică în peisajul muzical autohton).

Am putut urmări astfel evoluția limbajului pianistic mozartian, derulat de-a lungul celor cinci sonate de gen prezentate. Chiar dacă nu au fost interpretate în ordine cronologică, sonatele au oferit o imagine de ansamblu extrem de clară asupra particularităților expresive, prin raportarea lor una la cealaltă. Ele au dezvăluit publicului momente distincte ale inspirației, preocupărilor și tehnicii mozartiene. De la melodica specifică, strălucitoare, articulată în fraze simetrice, preluări tematice tipice, contraste dinamice semnificative și până la limbajul problematizant, intens polifonizat (pentru stilul vremii), toate aceste coordonate s-au reliefat pe parcursul recitalului într-o dublă demonstrație: componistică și pianistică.

Momentul culminant l-a constituit ce-a de a treia sonată prezentată, KV 521, regăsind-o pe Corina Răducanu în postura de primo. Am putut remarca un sunet plăcut, o ușurință motrică nemascată și o claritate a tușeului adecvată stilului pianistic mozartian. Am apreciat calitatea interpretativă a ansamblului și comunicarea dintre parteneri. Aceasta din urmă, puțin prea evidentă uneori, trădează o colaborare serios consolidată de-a lungul anilor. Revenind la elementele generale ale interpretării oferite de acest ansamblu, s-au constatat ca trăsături predominante pe de-o parte atitudinea ușor introvertită a expresiei evidentă în majoritatea sonatelor și exprimată la nivelul tușeului, iar pe de altă parte – atenuarea contrastelor dinamice și expresive. Personal, m-aș fi așteptat la mai multă strălucire, volubilitate muzicală – acolo unde era cazul. Evitarea utilizării pedalei sostenuto a fost o decizie interesantă, la fel ca și schimbarea rolurilor (primo, secondo) între parteneri în a doua jumătate a programului. Din punct de vedere timbral au putut fi constatate diferențele de personalitate dintre cei doi pianiști, firești, care au adus un plus de diversitate concertului.

În concluzie, seara s-a constituit într-un adevărat „tur de forță” pentru protagoniști și publicul lor. Arta componistică și cea interpretativă au menținut vie atenția tuturor, rezultatul fiind un eveniment concertistic reușit.
Copyright: cIMeC 2013