Irina NIȚU, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
Bravo, GAME!
(Irina Nițu – 6 februarie 2013)
4 februarie 2013 a fost una dintre acele zile despre care pot spune că s-a detașat de rutina obișnuită, din mai multe puncte de vedere. Dar cel situat în finalul ei m-a interesat în mod deosebit: am asistat la un concert de percuție la Sala „George Enescu” a Universității Naționale de Muzică.

Ansamblul GAME Am aflat întâmplător de concertul ansamblului Game de la o persoană aflată cu copiii la una dintre lecțiile deschise organizate la Ateneul Român despre muzica clasică în luna ianuarie a.c. Acolo, Alexandru Matei – fondatorul și mentorul ansamblului, împreună cu membrii formației sale au vrăjit publicul tânăr și chiar foarte tânăr cu baghetele lor, cucerindu-i. Cu acea ocazie au lansat invitația pentru concertul desfășurat în 4 februarie. Știind toate acestea, nu m-am mirat să observ în sala Conservatorului numeroși copii alături de părinții lor, atenți pe întreaga durată a concertului! Mai rar așa ceva...

Așadar, după o zi încărcată la maxim, hotărăsc să alerg spre Conservator și să o închei în ambianța muzicală creată de ansamblul Game. L-am ascultat în multe alte concerte, încă din vremea studenției, și m-am bucurat să constat că nu mi-a acordat până acum niciun motiv de dezamăgire. Am remarcat încă de la primele evenimente muzicale susținute de respectivul ansamblu un anume lucru foarte important: acela că știe să își aleagă un repertoriu valoros care etalează mereu calitățile instrumentiștilor aduși în prim plan. Bine-nțeles, este vorba în general despre compoziții contemporane pentru percuție, iar domeniul în cauză reprezintă un teren extrem de fragil după cum putem observa audiind prestațiile mai puțin convingătoare din acest punct de vedere ale altor formații camerale românești.

Dincolo de prezentarea unui repertoriu atractiv, Game oferă mereu publicului o altă constantă: interpretarea bine pusă la punct (studiată, cum s-ar spune, în termeni academici). Aceste două coordonate constituie ingredientele de succes ale ansamblului care a fost confirmat inclusiv în concertul din 4 februarie. Marimba spiritual de Minoru Miki, Aurora borealis de John Thrower și Uneven souls de Jovan Zivkovic au fost compozițiile contemporane intens aplaudate de cei prezenți. Timpul s-a comprimat, așa cum se întâmplă atunci când atenția îți este captivată minut de minut. Concertul ar mai fi putut continua. Cu toate că un muzician avizat a putut observa mici imperfecțiuni interpretative în anumite momente pe parcursul celor trei piese, succesul de care s-a bucurat ansamblul Game reprezintă o dovadă clară că muzica nouă are capacitatea de a impresiona. Cu două condiții esențiale: 1. să își propună acest lucru și 2. să își găsească interpreți pe măsură.

Personal, am convingerea că Game este unul dintre puținele ansambluri camerale românești care pot atrage un număr mare de spectatori la concertele lor. Ca dovadă, câțiva oameni m-au întrebat de unde pot cumpăra CD-uri cu muzică interpretată de ei! Ați mai întâlnit o asemenea întrebare la vreun alt concert de muzică contemporană? Eu – nu. Și cred că respectiva solicitare spune foarte mult. Bravo, Game!
Copyright: cIMeC 2013