Irina STANESCU - cronici muzicale

Zilele de 15 și 16 septembrie 2009 s-au remarcat prin prezența în Festival ale unor personalități din viața muzicală internațională cu adevărat remarcabile precum Saint Martin in the Fileds și Murray Perahia, care nu mai necesită niciun fel de prezentări. Situați pe același „palier” cu Orchestra din Lausanne și Christian Zacharias – alți invitați prezenți în Festival pe scena Ateneului din București, interpreții englezi au oferit spectatorilor două seri de neuitat. Superlativele își pierd impactul prin repetabilitate, dar ele nu pot lipsi în creionarea obiectivă a modului interpretativ al Orchestrei Saint Martin in the Fields. Fie că a fost cazul lui J. S. Bach, W. A. Mozart sau F. M. Bartholdy, concerte sau simfonii, cu solist sau fără, orchestra a prezentat cu o autenticitate desăvârșită muzica aleasă.

Solist și dirijor, Murray Perahia a oferit o demonstrație de profesionalism. Gesturile sale dirijorale sau pianistice trădau o concepție clară asupra întregului, astfel încât rezultatul sonor păstra aceeași caracteristică extraordinară. Luciditatea și unitatea concepției erau transpuse cu economie de mijloace, simplu, direct. Lipsa unei emfatizări în exprimare determină perceperea clară a sensului pe care el îl atribuie muzicii interpretate, caracteristică specifică doar marilor interpreți.

Nici orchestra nu s-a situat mai prejos. Extrem de maleabilă și receptivă, s-a lăsat condusă de intențiile dirijorului, revelându-le cu o promptitudine și expresivitate demne de invidiat. Părea a fi alcătuită din soliști, nu doar din instrumentiști. Frazările, contrastele dinamice, pulsația interioară, planurile sonore – toate se încadrau într-un firesc greu de atins. Reperele estetice și stilistice au fost redimensionate, aureolate de acel aport personal, creativ, inefabil al artiștilor de înaltă clasă.

Orice alte comentarii par inutile. În aceste rare cazuri, supremația sunetelor (muzicii) asupra cuvintelor e de netăgăduit.

	Cronica muzicală on-line
Festivalul Internațional George Enescu, ediția a XIX-a Nume cu renume (Irina STĂNESCU, muzicolog – 16 septembrie 2009) Zilele de 15 și 16 septembrie 2009 s-au remarcat prin prezența în Festival ale unor personalități din viața muzicală internațională cu adevărat remarcabile precum Saint Martin in the Fileds și Murray Perahia, care nu mai necesită niciun fel de prezentări. Situați pe același „palier” cu Orchestra din Lausanne și Christian Zacharias – alți invitați prezenți în Festival pe scena Ateneului din București, interpreții englezi au oferit spectatorilor două seri de neuitat. Superlativele își pierd impactul prin repetabilitate, dar ele nu pot lipsi în creionarea obiectivă a modului interpretativ al Orchestrei Saint Martin in the Fields. Fie că a fost cazul lui J. S. Bach, W. A. Mozart sau F. M. Bartholdy, concerte sau simfonii, cu solist sau fără, orchestra a prezentat cu o autenticitate desăvârșită muzica aleasă. Solist și dirijor, Murray Perahia a oferit o demonstrație de profesionalism. Gesturile sale dirijorale sau pianistice trădau o concepție clară asupra întregului, astfel încât rezultatul sonor păstra aceeași caracteristică extraordinară. Luciditatea și unitatea concepției erau transpuse cu economie de mijloace, simplu, direct. Lipsa unei emfatizări în exprimare determină perceperea clară a sensului pe care el îl atribuie muzicii interpretate, caracteristică specifică doar marilor interpreți. Nici orchestra nu s-a situat mai prejos. Extrem de maleabilă și receptivă, s-a lăsat condusă de intențiile dirijorului, revelându-le cu o promptitudine și expresivitate demne de invidiat. Părea a fi alcătuită din soliști, nu doar din instrumentiști. Frazările, contrastele dinamice, pulsația interioară, planurile sonore – toate se încadrau într-un firesc greu de atins. Reperele estetice și stilistice au fost redimensionate, aureolate de acel aport personal, creativ, inefabil al artiștilor de înaltă clasă. Orice alte comentarii par inutile. În aceste rare cazuri, supremația sunetelor (muzicii) asupra cuvintelor e de netăgăduit.