Concerte simfonice româneşti
(Irina STĂNESCU, muzicolog – 3 septembrie 2009)

Alături de marile orchestre simfonice ale lumii prezente în această ediţie a Festivalului Internaţional George Enescu şi-au făcut simţită prezenţa două dintre orchestrele româneşti în tot atâtea concerte găzduite de Ateneul Român din Bucureşti. Orchestra Filarmonică din Iaşi şi cea din Cluj au oferit publicului în primele zile ale festivalului câte un concert de muzică românească în zilele de 2 respectiv 3 septembrie, 2009.

Primul dintre ele i-a adus pe scenă pe membrii orchestrei Filarmonicii „Moldova” din Iaşi, iar la pupitru – pe tânăra dirijoare Christina Drexel, o muziciană de origine germană, cu preocupări diverse (organistă, pianistă, soprană, dirijoare). Ineditul prezenţei feminine la conducerea orchestrei a amplificat curiozitatea cu care era aşteptată interpretarea repertoriului anunţat. Nume importante, creaţii semnificative ale muzicii româneşti din sec. 20 precum Mihail Jora – Preludiu la „Întoarcerea din adâncuri”, Miriam Marbe – Concert pentru clavecin şi orchestră,  Mihai Moldovan – Scoarţe sau Constantin Silvestri – Toccata şi Fuga au constituit pagini orchestrale cu care Filarmonica din Iaşi şi-a demonstrat profesionalismul. S-au remarcat efectele dinamice şi aportul deosebit al suflătorilor în piesa lui Jora, colaborarea reuşită între solist şi orchestră în Concertul lui Marbe, coeziunea şi rafinamentul paletei expresive ale Scoarţelor de Moldovan sau ale acumulărilor sonore din Toccata şi Fuga lui Silvestri.

Solistul serii, pianistul Viniciu Moroianu a ţinut să amintească publicului faptul că în faţa clavecinului ar fi trebuit să se afle regretatul Adrian Tomescu, dând dovadă de un respect deosebit şi o sensibilitate care transpar inclusiv în interpretările sale. În orice caz, această substituire n-a prejudiciat cu nimic concertul lui Miriam Marbe, o creaţie avangardistă, fiind ilustrată cu pasiune şi implicare din partea tuturor interpreţilor. În final, o menţiune specială se cuvine a fi adusă orchestrei, care a susţinut şi a colaborat foarte bine cu Christina Drexel aflată la început de carieră dirijorală.

Joi, 3 septembrie 2009 la ora 19 Ateneul a fost martorul unui concert cu adevărat extraordinar. Protagoniştii săi – Orchestra Filarmonicii „Transilvania” din Cluj, dirijorul Sascha Goetzel şi soliştii Daniel Kientzy (saxofoane), Sherban Lupu (vioară), Ovidiu Daniel (tenor), Cristian Hodrea (bariton) au restituit cu un succes deosebit patru creaţii simfonice româneşti ale căror particularităţi expresive au fost exploatate la maximum prin prisma tuturor interpreţilor.

Concertul nr 2 pentru orchestră de coarde de Sigismund Toduţă l-a omagiat pe unul dintre cei mai importanţi compozitori clujeni printr-o interpretare vie, elaborată a creaţiei sale. Evoluţia preponderent omofonă şi izoritmică a concertului necesită omogenizarea şi sincronizarea perfectă a membrilor orchestrei, atribute convingătoare cu care ei au cucerit admiraţia şi aplauzele publicului. Rafinamentul conducerii vocilor, susţinerea ritmurilor dinamice, nobleţea şi cursivitatea redării muzicale au caracterizat versiunea Orchestrei „Transilvania” din Cluj şi a dirijorului Sascha Goetzel.

Cu aceeaşi deschidere a fost prezentată creaţia regretatului Mihai Mitrea Celarianu, intitulată „Par ce fil d’or”. Concepută pentru tenor, bariton şi orchestră, compoziţia  vizează timbralitatea în toate ipostazele ei. De o factură modernă, ea este caracterizată de substanţialitate şi umanism, redate atât prin intermediul discursurilor celor doi solişti, a textelor în limba italiană şi germană, cât şi prin conţinutul muzical de factură romantică. Stilul recitativic alternează cu cel cântat, soliştii Ovidiu Daniel şi Cristian Hodrea dând dovada unei empatii cu care publicul a rezonat instantaneu. Adeziunea acestuia a putut fi constatată pe deplin în aplauzele prelungite şi în entuziasmul cu care  i-au felicitat pe interpreţi.

Jumătatea a doua a serii s-a înscris pe aceeaşi traiectorie ascendentă. Călin Ioachimescu şi al său „Concert pentru saxofon” l-a adus pe scenă pe unul dintre cei mai importanţi saxofonişti ai timpului, francezul Daniel Kientzy, un „împătimit” al muzicii româneşti. A prezentat pe scenele din întreaga lume peste 300 de creaţii semnate de compozitori români, piese dedicate, compuse special pentru el, cum este şi cazul celei prezentate în Festivalul „G. Enescu”. Centrat pe solist, concertul lui C. Ioachimescu exploatează valenţele expresive ale saxofonului într-o abordare virtuoză şi totodată expresivă. Orchestra preia sonorităţile acestuia, susţinându-l, amplificându-l. Finalul constituie un adevărat tur de forţă pentru interpreţi. Dramatismul sfârşitului este diminuat treptat prin discursul saxofonistului solist care părăseşte treptat scena. El îşi continuă melopeea fără sfârşit în anticamere, cântând concomitent la două instrumente într-un diminuendo plin de efect.

„Concertul pentru vioară şi orchestră” de Teodor Grigoriu a pus punct unei seri de muzică românească cum rar ne-a fost dat să ascultăm în ultima vreme. Complexitatea, expresivitatea sonoră, substanţa lirică, arhaică, intens melodizată în partitura solistului a fost exprimată cu profesionalism, naturaleţe şi echilibru de către toţi instrumentiştii. Asimilarea etosului bizantin şi prelucrarea sa modernă este concretizată de compozitor într-o creaţie de referinţă a genului în contemporaneitate, iar solistul serii – celebrul violonist Şerban Lupu i-a conferit o trăire cu maximă rezonanţă în memoria ascultătorilor prin prisma autenticităţii şi calităţii sale interpretative. În consecinţă. aplauzele prelungite ale publicului au fost mai mult decât binemeritate. Atât instrumentiştii, soliştii cât şi dirijorul Sascha Goetzel au reînviat spiritul muzicii româneşti! Sala Ateneului Român a găzduit multe evenimente de succes, iar concertele celor două orchestre româneşti din zilele de 2 şi 3 septembrie 2009 (şi îndeosebi ultimul dintre ele) vor rămâne cu siguranţă puncte de referinţă în istoria ediţiilor Festivalului Internaţional „George Enescu”.