George Enescu și contemporanii lui
(Irina Stănescu – 5 noiembrie 2008)

Sub acest titlu s-a desfășurat concertul din 4 noiembrie 2008 găzduit de Aula Palatului Cantacuzino din București. Protagoniști au fost Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu, doi pianiști cu o prezență deja constantă pe scenele bucureștene. Ei alcătuiesc un duo cameral din 2005, prezentând publicului piese pentru pian la patru mâini din repertoriul românesc și universal. Au imaginat de această dată un recital cu tentă programatică, bazat pe creații ale secolului 20. Printre principalele direcții stilistice ilustrate muzical s-au numărat: impresionismul, muzica de inspirație folclorică și neomodalismul, dezvăluite în titluri mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg.

Concertul a debutat cu o serie de Corale-preludii și o Cantată de Johann Sebastian Bach adaptate pentru pian la patru mâini de compozitorul György Kurtág. Trecutul și prezentul s-au întrupat în sonorități bachiene evocate cu un grad semnificativ de maturitate și interiorizare de către Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu. Filonul polifonic specific a fost redat corespunzător, sobru, reținut, constituindu-se într-un real omagiu adus polifoniei Barocului. Mica suită de Claude Debussy și Ma mère l’oye de Maurice Ravel au dezvăluit lumi modale apropiate firilor artistice ale interpreților. Varianta lor interpretativă s-a caracterizat prin omogenitate, coeziune și gust pentru o paletă dinamică diversă. Stilul impresionist al celor două piese a dominat prima parte a recitalului, lăsând loc apoi unor compoziții de factură diferită. Francis Poulenc este autorul Sonatei pentru pian la patru mâini, o lucrare condensată în trei părți, neomodală. Diatonismul, simplitatea melodică și agilitatea culminează în ultima parte, în care elementul ritmic este preponderent, de efect. Repertoriul românesc a fost reprezentat în finalul recitalului, prin Dansuri populare românești din Transilvania op. 4 de Constantin Silvestri – scurte adaptări și prelucrări ale unor teme bihorene culese de Béla Bartók, înscrise în diverse sfere emoționale, acoperind atât zona jocului, cât și a bocetului, Lakodalmi tánc de György Ligeti – o succesiune repede-lent-repede de prelucrări tematice de inspirație folclorică, apropiate ca expresie celor din interiorul României (țara de origine a compozitorului), dublate de un spirit comic ilustrat în finalul piesei și Rapsodia Română op. 11 de George Enescu – transcripția pentru pian la patru mâini aparținându-i lui Marius Sireteanu.

Interpreții s-au bucurat de un succes binemeritat din partea publicului, câștigat prin alegerea unui repertoriu echilibrat și solicitant în egală măsură. Preocuparea pentru dezvăluirea detaliilor, însoțită de o permanentă plăcere de a cânta și a transmite celorlalți frumusețea paginilor muzicale, le vor asigura mereu simpatia ascultătorilor. Mult succes în continuare!