În mijlocul verii, pentru a oferi lectorului o parte din timpul liber de vacanță, criticul muzical Costin Popa ne propune un spațiu special potrivit pentru luna august 2018. Din această perspectivă, se potrivesc astfel gânduri care aparțin teatrului liric, la modul egal, „ce a fost” cu „ce va fi”, altfel spus „Opera Magică”. De ce magic? Pentru că al nouălea volum din serialul realizat până acum, în 2018, poate fi un periplu de fidelitate în conținutul cărților cu cronici, interviuri și recenzii selectate din lumea autorului. Firește, strategia selecțiilor are în sine o logică, pe proporțiile timpului petrecut de Costin Popa în dialogul cu contemporaneitatea, creând o arhitectură complexă.

Nimic deosebit din acțiunea răsfoirii paginilor, care te ajută la verificarea potrivirii celor deja știute, celor care au acumulat experiențele existente, utile însă pentru a-ți verifica impresiile, adunate pas cu pas. Ca lector, există în ansamblul cărții „ocazionalul”, dar și „informația”, totodată verificările privind opiniile. La ipoteza modului „magic”, se acumulează focusarea scrierilor în revistele Cultura, Melos, Actualitatea Muzicală, România literară, Ecart, după numeroase alte titluri generice, fiind blogger la Adevărul.

Răsfoirea se potrivește cu ordinea cuprinsului, după deciziile autorului. Deci, vom lăsa la o parte unele argumente, cum ar fi Prefața (Luminița Constantinescu), contactul cu Cunoașterea artei plastice măiestrite (Tudor Banuș) și plimbarea pe aleile Albumului foto (Mihaela Naum). Itinerariul poate deveni în sine un „jurnal” al subiectelor, cum ar fi spectacolele de Operă, ale stagiunii lirice și coregrafice, cu premiere, debuturi sau reluări; au fost invitați artiști interpreți la pupitrul dirijoral sau cronicari muzicali; interviuri; peregrinări geografice (concursuri -Sibiu, Lugoj, București, Cluj-Napoca; Evenimente sau Festivaluri internaționale „Enescu” sau „Meridian”); întâlniri cu personalități muzicale; recenzii, etc. Ca cititor, ordinea posibilelor titluri indică practica parantezelor. Oricum, genul Operei rămâne …„magic”, conform titlului.

Începând cu Bucureștiul, regizorul Graham Vick se supune unor discuții diverse; după ceea ce Costin Popa numește „Controversatul” Falstaff, Vick a riscat alegerea soartei artistice a lui Fidelio, la intrarea publicului ușile fiind ferecare cu lanț și lacăte și alte consecințe contra violenței. În vecinătatea scenei, Costin Popa alege interpreți și o admiră pe Asineta Răducan debutând în Fidelio/Leonora. Concluzia cronicarului este că rămânem cu speranța.

Pentru Ana Maria Donose, cu accente potrivite vocii sale, urmează extravaganțele costumelor lui Andrei Șerban, șmecheriile actorului Claudiu Bleonț și baletului Operei ieșene. Preferințele directorului interimar al Operei, Breatrice Rancea, sunt apreciate mai apoi de critica muzicală, pentru premiera cu Don Giovanni de Mozart-Șerban, fără nicio judecată consolatoare. Recitim programe sortite să alcătuiască repertoriul stagiunii: Carmen de Bizet – dirijor Vlad Conta; Elixirul dragostei și, din nou, Nabucco. Stagiunea coregrafică a Operei continuă cu Renato Zanella (Romeo Julieta), soprana coreannă „acrobatică” Sumi Jo cu Traviata; Bal mascat cu un regizor din Germania, este caracterizat în cronica premierei cu „autoritate și răceală”, cu argumente de soliști invitați sub bagheta lui Motadelli.

În memoria maestrului Stelian Olariu, marele artist care a a strălucit în istoria interpretării corale a Operei, audierea Recviemului verdian și-a găsit locul în stagiunea teatrului, pe care Costin Popa a colindat-o urmărind capodoperele verdiene și pucciniene.

În seria competițiilor vom regăsi „Le grand prix de l’Opera”, pentru cei care se antrenează pentru prezența la concursul „Vox Artis” de la Sibiu, mai corect în opțiuni și palmares.

Volumul „magic” prezintă reportaje oglindind deschiderea stagiunii din 2016, și alte evenimente, cum ar fi Gale extraordinare de operă, interpreți italieni invitați la București; Gale de balet. În șirul spectacolelor-concert de la Ateneul Român, găsim însemnări fugitive pentru PARSIFAL, sub conducerea lui Cristian Badea, cu inserții pretențioase de regie.

Refrenele Marianei Nicolesco – prezențe concertante în viața muzicală bucureșteană: „Sărbătoarea liedului românesc” sub egida sopranei Marianei Nicolesco. Concursul condus de Mariana Nicolesco dincolo de hotarele bucureștene își păstrează orizontul Darclée, pentru gloria artei lirice, apreciată pentru binomul lied – arie de operă, în legendarele cursuri de măiestrie continuate în ansamblul Concertelor de Crăciun, reluate în somptuoasa sală de Marmură de la Banca Centrală a României, „laudă de sine” a ilustrei demonstrații caracteristică aceleiași personalități. Costin Popa i-a reținut crezul: „arta adevărului absolut, expresie sublimă a relației noastre cu Creatorul, valori ce definesc Măreția ființei...”

Din nou premiere – Răpirea din serai de Mozart, Nabucco de Verdi, spectacol la București, rolul Abigaile, soprana italiană de coloratură dramatică Lilla Lee, cu substanțială caracterizare a cronicarului.

ANITA HARTIG, soprană româncă de carieră internaționalâ, în colaborare cu Teodor Ilincăi. Moment remarcabil în recitalul de la Ateneul Român. INTERVIU unic (pag.57 – 64) cu impresii, consemnări, carieră etc. Prețuirea criticului se reia și pentru prezența solistei pe scena Operei Naționale care „a sedus prin lectura sensibilă și delicată. Prin expresia încărcată de sinceriatea emoției...”

Consemnarea momentului verdian cu Don Carlo și-a pretins locul, precum și interpreți de seamă, comentați cu exigență. Printre interpreții stagiunii lirice Radio, se distinge baritonul George Petean în rolul titular din Simon Boccanegra în compania sopranei române din Grecia, Celia Costea, nume de elită cum spune Costin Popa, cu „timbrul de velur”, preluată din Don Carlo.

Regăsim portretul lui Horia Andreescu; criticul marchează „...unul dintre numele importante ale podiumurilor românești, la moment de aniversare – împlinirea a 70 de ani. Istoria timpului scrisă de breasla cronicarilor muzicali se întregește cu personalitatea Luciei Stănescu, cu însemne admirative. Dimpotrivă, momentul pierderii celui numit „patriarhului” muzicologiei românești, Viorel Cosma, unul dintre marile regrete mărturisite de Costin Popa.

EVENIMENTE: Premiile Forumului Muzical Român 2016, pe scenă, la Teatrul „Stela Popescu”. O premieră cu subiect de interes imagistic-muzical, baletul Harap-Alb, spectacol oferit unui public infantil de de 800 spectatori cu vârsta de la 6 la 12 ani. Alt eveniment a cărui importanță este subliniată – inaugurarea „Casei Artelor” dedicată lui Dinu Lipatti, edificiu cultural ce aparține vocațional lui Alice Barb.

Lectura amănunțită a volumului mai poate continua. Festivalul Internațional „George Enescu”, câteva publicații dedicate muzicii și, ca întotdeauna, „Albumul foto” reprezită suficient de multe călătorii muzicale promițătoare. Semnătura finală din ultimele două pagini, are neîndoios, semnificația unui discurs necesar, pentru a ne convinge că existența volumului nu înseamnă un Letopiseț menit a salva istoria vieții noastre muzicale, salvată de la anonimat de un meșter care scrie despre viitor.