O personalitate complexă, capabilă a mixa activitatea didactică, interpretarea scenică, teatrul muzical și recitalul de lieduri, mezzo-soprana Claudia Codreanu se impune printre artiștii importanți ai culturii noastre muzicale contemporane. Am fost privilegiat să-i urmăresc, timp de un sfert de secol, cariera, în împrejurări deosebite, care reunesc capacitatea competitivă și cea interpretativă, pe scena de concert și de operă, realizator de spectacole împreună cu studenții clasei de canto pe care îi îndrumă la Universitatea Națională de Muzică din București, adiționând, dincolo de hotare, activități repertoriale internaționale, în Europa și Asia.

Cu aproape trei decenii în urmă, Claudia Codreanu a făcut parte din prima generație de competitori ai Festivalului și Concursului Național de Interpretare a Liedului, „Ionel Perlea” de la Slobozia, cucerind Trofeul celei dintâi ediții. Timp de douăzeci și cinci de ani, a făcut parte, în semn de recunoaștere valorică, din juriul Concursului și, în cadrul Festivalului, a susținut recitaluri personale, cu miniaturi acompaniate de pian, dovedind, de la un an la altul, capacitatea sa interpretativă, evoluția profesională și culturală care i-au impus, cum spuneam, prezența performantă în viața muzicală românească.

Alcătuirea programului din Festivalul SIMN 2017 (23 mai, studioul de concerte „George Enescu” UNMB) demonstrază procesul de maturizare al carierei sale. Ca proiect de recital, literatura românească de gen oferea Claudiei Codreanu mai multe prilejuri de diversificare gradată a problematicii poetico-literar-muzicale, stilistic deosebite la un compozitor sau altul. Debutul recitalului reamintea participările la Festivalul „Ionel Perlea” prin abordarea unor piese de concurs special realizate pentru repertoriul pieselor românești obligatorii, semnate de Valentin Timariu și Dan Voiculescu.

Mezzo-soprana s-a adaptat discursului pianistic susținut de Diana Vodă, în soluții de sonoritate și formule recitativice aparte (Valentin Timariu, Noapte de mai, Lucian Blaga, 2013), cu reliefuri vocale diferențiate în funcție de subiectul poetic (Dan Voiculescu, Înapoierea cheii, Muzica, Nichita Stănescu, 1999). Desigur, relația interpretei cu pianistul însoțitor a pledat pentru unitatea de intenții componistice, atunci când autoarea muzicii s-a identificat cu expresia vocată, în nuanțări dramatice incidentale (Diana Vodă, Eu am iubit, Teodor Mazilu, 2017). Experiențe de creație care nu au pledat pentru o anumită vocație a genului, au fost clar conturate descriptiv pentru versurile lui George Topârceanu, în dialogul pian-voce, asezonat oarecum spiritual folcloric (Dumitru Capoianu, Plouă, Vin Țigăncile, George Topârceanu). O anume continuitate a pitorescului, de data aceasta urmând stilul compozitorului, au reprezentat opțiunea adaptării unor soluții personale la pitorescul redat cu de haz al relațiilor combinate, intitulate „Despre pisici” (Dan Buciu, Mâța, Tudor Arghezi, Arpagic, Ana Blandiana).

Am remarcat, pe măsură ce se desfășura recitalul, preferința Claudiei Codreanu pentru comunicarea cu publicul, confruntări sonore care permit pianului să comenteze textul relatărilor vocale, cu o modalitate de manifestare nu lipsită de ironie și aspect de adaptare personală a scenariului precizat de compozitor „farsă, personaj-voce, însoțitor-pian” (Adina Dumitrescu, Adevăruri fundamentale, scrieri de Tom Hodgkinson, 2017); într-un anume fel putem considera că cea mai depărtată tematic de prima piesă a recitalului a fost ultima piesă, ce reflectă modul de traducere a declamației, solicitată de o interpretă de teatru, în care efectele obținute de voce sunt credibile, iar scriitura pianistică cu probleme de abordare virtuoză a claviaturii (Menachem ZUR, Gesang eines hundes, Franz Kafka, 1994). Penultimul moment al recitalului avea să evidențieze concluzia personală a celor două interprete, privind orizontul de inspirații preluate din texte cu apartenență la literatura străină. Din privirea profundă a lecturii partiturii a reieșit, pentru cântul Claudiei Codreanu și melosul instrumental al Dianei Vodă, taina eposului muzical poetic al unui pătimaș călător în lumea liedului cvasi impresionist (Nicolae Coman, L’ombra del mar, Apunt, L’amol tal volta, poetul catalan Miguel Marti I Pol).

Creații afirmate de-a lungul unui spațiu temporal de peste două decenii (1994 – 2017) am beneficiat, sub ghidajul mezzo-sopranei Claudia Codreanu, compozitoarei și pianistei Diana Vodă, în acest program, de o subtilă călătorie muzical-poetică în care stilul, expresia, bunul gust și, nu în ultimul rând, cunoașterea au demonstrat capacitatea artistică de care dispun cu firesc și eleganță cele două muziciene. În timp, această colaborare pledează pentru afirmarea artistică unei formații camerale de remarcabilă calitate.