Dorind artiștilor Teatrului o deplină reușită a acestei premiere, suntem încredințați că evenimentul este primul semnal important în pledoaria noastră, a tuturor, pentru revenirea la activitate a celebrei și îndrăgitei instituții producătoare de spectacole muzicale.

În această creație care s-a bucurat de mare succes în perioada celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea, inspirată dintr-o romantică poveste de dragoste, Victoria și husarul Koltay trăiesc destinul lor perindând lumea, rând pe rând, prin peisajul însorit al Japoniei, pitorescul St. Petersburg, ajungând, la sfârșit, într-un orășel natal din Ungaria. Subiectul readuce în memoria iubitorilor genului un spectacol care a atras mult public la noi cu ani în urmă, când Opereta reprezenta un important reper cultural al Capitalei. Deciziile conducerii sunt evidente pentru obținerea calității realizării, deci merită să începem comentariul numind fiecare contribuție: conducerea muzicală Tiberiu Oprea, regizor artistic Cătălin Voineag, asistent regie Gladiola Nițulescu Lamatic, scenografia arh. Cătălin Arbore, coregrafia concepută de Mihaela Atanasiu, coordonator balet Traian Vlaș, mișcare scenică: Andreea Toma.

Firește, distribuția acestei operete de Paul Abraham este destul de numeroasă, însă trebuie cunoscuți interpreții principali ai premierei, mai ales în condițiile în care, pentru fiecare rol, s-au pregătit mai mulți soliști, care vor performa în spectacolele ce urmează. Pentru rolul titular – Victoria – soprana Tina Munteanu a atras simpatia publicului, îmbinând emoția trăirii scenice a personajului cu binecunoscuta și spectaculoasa voce care pune solistic în valoare melodiile partiturii lui Abraham. În rolul partenerului Victoriei – căpitanul de husari Ștefan Koltay –, George Vîrban, ne-a uimit prin modul în care a realizat, în seara premierei, debutul absolut pe scena Teatrului. Viitor absolvent al Universității Naționale de Muzică, tenorul a reușit să convingă ascultătorii de valoarea legendarelor începuturi de carieră. Însușirile sale, calitatea glasului se îmbină cu pregătirea realizării interpretative, alăturând, la aplauzele meritate de Victoria, și pe cele ale Husarului îndrăgostit de ea. Dintre celelalte personaje care întregesc distribuția, menționăm mai mulți interpreți care se înscriu în tradiția genului, oferind cu bucurie reluarea unor personaje convingătoare, pitorești, pline de umor si implicare a talentului cu experiența scenică – cuplul Gabriela Daha și Valentino Tiron asigură cu haz continuitatea narațiunii, asemenea evoluției talentatei Mediana Vlad, secondată, fredonând în pași de dans, de Anton Zidaru. I-am revăzut cu plăcere în compania imaginilor scenice care întregesc derularea spectacolului pe Marius Mitrofan, Orest Pâslaru Ranghilof și partenerii lor de scenă. În ansamblu, după o îndelugă absență a artiștilor Teatrului de Operetă, ideea sentimentală a unei „întâlniri de familie" ni s-a părut potrivită cu ambianța de „voie bună” a întregii seri.

Aplauzele au răsplătit și verva execuțiilor coregrafice ale ansamblului de balet, care au reamintit fantezia regretatei creatoare de dansuri Mihaela Atanasiu, revigorate cu succes de coordonatorul de balet Traian Vlaș. După o pauză prelungită, de asemenea, corul condus de maestrul Gabriel Popescu, secondat de Aurel Morariu, și-a recăpătat sonoritățile pe care, mai de mult, le apreciam. Deși sala Teatrului Național al Copiilor, cu sonoritate amplificată, nu este întru totul recomandată unui spectacol muzical, apreciem egalitatea replicilor și efectul vocilor cântate, la care dirijorul Tiberiu Oprea a adăugat, cu un profesionalism remarcabil, continuitatea relațiilor expresive și de tempo între scenă și orchestră.

Pentru publicul care apreciază reluarea mult așteptată a spectacolelor din genul operetei, aplaudate în premieră cu entuziasm de un public care și-a manifetat afecțiunea pentru muzică și interpretare, această „primăvară a Operetei” este un prilej de mare satisfacție.