Ieri seara, sub cupola Ateneului Român – Universitatea Națională de Muzică din București a inaugurat cu un concert cea de a IX-a ediție a Festivallui „CHEI”, organizat în fiecare primăvară.

Importanța evenimentului a cumulat semnificative valori ale acestei înalte instituții artistice, formatoare de talente tinere aparținând celor mai recente generații, oferind melomanilor Capitalei o producție artistică de simbolică misiune culturală.

Am urmărit, astfel, evoluția orchestrei „Universitaria”, dirijată de Tiberiu Soare și a corului Universității, condus de Mihail Diaconescu, într-un repertoriu mai puțin obișnuit, reunind semnale ale impresionismului („Pavana infantei” de Maurice Ravel), capodopere ale muzicii clasice sacre („Requiemul în do minor” de Michael Haydn) și ale simfonismului romantic francez („Simfonia în re minor” de Cesar Franck). Cortina sonoră raveliană a pregătit cu sobrietate marele spectacol clasic vocal-simfonic, desăvârșit prin unitate în decorul amplu al catedralei salzburgheze, unde s-a cântat prima oară această „Missa pro defunctis”. Tiberiu Soare a înălțat colonada edificiului orchestral, pe care se sprijineau armonios corul, în măiestrite polifonii, oferind condițiile afirmării unui cvartet de soliști ce merită aprecieri pentru calitatea vocală și maniera execuției stilistice: soprana Amaya Arrieta Vargas, mezzo-soprana Antonela Bârnat, tenorul Ionuț Popescu și basul Ioan Brehuiescu. Revenirea pe podiumul Ateneului a Simfoniei franckiene, destul de rar reamintite repertorial, ne-a impresionat prin tensiunea telurică a atitudinii dirijorale voluntare cu care Tiberiu Soare a iluminat sufletul interpreților și ascultătorilor.

Într-adevăr, seara de debut a Festivalului Universității Muzicale Naționale este pe măsura monumentalului Ateneu Român care, găzduind prima Filarmonică a țării, a primit generos în incinta sa studențimea noastră artistică. Timp de o săptămână, ecourile acestui moment vor reverbera emoțional, înconjurând cu o aură de glorie vocația artei muzicale românești.