Recitalul pianistului Cătălin Șerban desfășurat duminica trecută, 22 ianuarie, în sala mare a Ateneului Român este un moment important a carierei sale interpretative. Ca mesager a vieții muzicale germane, în special a celei berlineze unde, aproximativ de două decenii, își desfășoară activitatea, Cătălin Șerban a susținut periodic recitaluri și în România, invitat de instituții muzicale, fie la Palatul Cantacuzino al Muzeului Național „George Enescu”, în Studioul de concerte al UNMB sau Sala mică a Filarmonicii, la Muzeul Peleș din Sinaia, la Brașov, Cluj-Napoca și alte orașe ale țării. Urmărindu-i realizările, în consonanță cu un asemenea itinerar artistic anual, am beneficiat de posibilitatea observării unei afirmări calitative în ascensiune continuă, oglindind efortul de pregătire artistică după absolvirea Colegiului de Muzică „Dinu Lipatti” din București, sub îndrumarea profesorului dr. Constantin Nițu. Studiile universitare le-a desăvârșit la Universitatea de Arte din Berlin, cu profesorii Martin Hughes și Laszlo Simon, completate în clasele de măiestrie conduse de Claude Frank, Georgy Sebok, Theodor Paraschivesco, Elena Lapitskaja sau Pascal Devoyon. Cătălin Șerban a absolvit masterul la Musikhochschule Lübeck, devenind ulterior lector universitar la catedra de pian a aceleiași facultăți de muzică. Este util de adăugat, în comentariul acestui recital, și prezența în competiții artistice, precum concursurile naționale și internaționale, printre care Concursul european de pian de la Bremen, Germania (premiul pentru cea mai bună interpretare a unei piese moderne, „Rudepoema” de Villa-Lobos), Concursul de pian din Senigallia, Italia. Solist și membru în ansambluri camerale, pianistul Cătălin Șerban și-a stabilit centrul activității artistice la Berlin, fiind invitat la diverse festivaluri camerale în Germania, printre care Brahms-Wochen în Lübeck, Fränkische Musiktage, Musiksommer Oberstdorf în sudul Germaniei și Piano City în Berlin, concertând ca solist cu orchestrele Nordwestdeutsche Philharmonie, Orchestra de tineret din Basel. Impresii privind prezențele sale sunt deosebit de favorabile, așa cum putem citi în Curriculum vitae comentariul publicat de Badische Zeitung: „...Șerban a strălucit cu o brilianță enormă și cu o virtuozitate naturală (...) claritate nobilă și precizie a discursului muzical...”.

Firește, constatăm, că repertoriul său de recitaluri pianistice, camerale și de solist concertist răspunde propriilor preferințe interpretative. Am observat apropierea ca expresie și stil, dar și mijloacele de abilitate a tehnicii instrumentale față de literatura romantică, în special opera pianistică a lui Franz Schubert, Franz Liszt, Frederic Chopin. Există de asemenea un interes special pentru creația componistică impresionistă și investigarea resurselor expresive ale muzicii ruse, în special Alexandr Skriabin, aparținând începutului de secol XX.

Un semn aparte al realizărilor sale artistice și aprecierilor de care se bucură în fața publicului țării sale natale a putut fi remarcat prin atractivitatea demonstrată de afișul recentului program de la Ateneul Român. Repertoriul propus de Cătălin Șerban reflectă de fapt înseși preferințele enunțate, dar și o cunoaștere a fondului estetic al literaturii de gen. Alcătuirea unui program de recital pianistic presupune conștiința diversității mijloacelor stilistice care îi reprezintă pe compozitorii aleși, implicând totodată modul de adresare al interpretului în dialogul cu publicul interesat să asculte operele pianistice respective. Cu o anume sobrietate a gândirii ce presupune viziunea orchestrală a discursului, Sonata în sol major Op.78, D894 de Franz Schubert este exemplară ca gândire formală, unind lirismul meditativ cu unitatea unei dezvoltări remarcabile a pulsației ritmice din care unii comentatori înțeleg că muzicianul exprimă „apropierea iminentă a primăverii”. Stăpânind nuanța unei tristeți dominante, care unește cele patru mișcări de tempo, asemenea unui ciclu simfonic, interpretul este conșient de maturizarea temperamentală a lui Schubert. Iată de ce în prima parte, exista o prudență acordică după care așteptam expasiunea, nu rezerva mărturisirilor, o liniște creată de cel ce știa, mai bine decât ascultătorii, ce va urma. O nouă lume a armoniei, după apusul romantismului, oferă spre ascultare pulsul dramatic teluric pe care Cătălin Șerban l-a simțit aprofundând sonoritatea acestei Sonate. Venind după calmul unei opere cvadripartite Sonata nr.5, Op.53 de Alexandr Skriabin ne-a surprins cu dureroasa agitație a întrebărilor fără răspuns. Energie în atacul claviaturii, contraste în succesiunea frazelor, acest opus „unibloc” l-a surpins probabil în perioada studiului și pe interpret, determinând mai apoi o atitudine expresivă ce-l părăsea pe Schubert ca poetică, pe Rachmaninov ca pasiune picturală. Surprinzătoare și convingătoare în același timp, iată starea și trăirea acestei muzici a lui Scriabin (cu totul alta decât în suplimentul poetic acordat în finalul recitalului).

Pentru iubitorii romantismului cu care ne vrăjește Frederic Chopin, dorința de a asculta integrala Ciclului celor 24 de preludii Op.28 ne-a oferit o fericită întâlnire cu capodopera marelui compozitor polonez. Dorind să evoce lumea poetică a timpului petrecut împreună cu George Sand în Majorca, Cătălin Șerban s-a avântat în valurile fanteziste ale libertății ca pianistică, formă, culoare, visare. Neîndoios, în subtitlul acestor 24 de Preludii ar trebui situată nuanța de „aventură”, ce ascunde neliniștea, speranța, frumusețea, surprinderea, trăirea. Pianistul s-a lăsat dominat de astfel de descoperiri ale geografiilor sufletești atât de deosebite, față de „aproape” contemporanul său, Schubert. Am înțeles astfel cum fusese proiectat, ca operă muzicală, recitalul său de la Ateneul Român, având un orizont care alterna emoția, demonstrația și evenimentul.