Premiera Operei Naționale București a celebrat, în mijlocul luni decembrie 2016, 140 ani de la nașterea lui Manuel de Falla și 70 de ani de la intrarea sa în veșnicie.

Unul dintre cei mai renumiți compozitori spanioli de la începutul secolului XX, Manuel De Fala este un nume proeminent al muzicii spaniole moderne. Întors la Madrid, de la studiile din Franța, a compus două spectacole coregrafice destinate Baletelor ruse conduse de Serghei Diaghilev: „Amorul vrăjitor” și, apoi, „Tricornul”, capodopere scrise în colaborare cu libretistul Gregorio Martínez Sierra. Cu aceste lucrări, în plină maturitate componistică, artistul a definit un stil original, mai accesibil decât cel al predecesorilor săi prin expresia autentică a cântecului gitano-andaluz.

În „Amorul vrăjitor” și „Tricornul”, De Falla reușește să definitiveze evoluția muzicii sale, simplificată la extrem, în cel mai arhaic sistem componistic, conferind demersului artistic o concluzie a drumului spre propriu ideal estetic național. Pe scena Teatrului bucureștean, baletele lui De Falla au mai prins viață, atrăgând prin magia coregrafiei și talentul soliștilor publicul iubitor al artei dansului din secolul XX. Aceste titluri spaniole figurau pe afișul Operei noastre cu câteva decenii în urmă, în 1964, sub conducerea coregrafului Vasile Marcu.

Eram interesați acum de valoarea acestei premiere, știind că pentru spectacolul respectiv s-au invitat realizatori specializați în arta dansului iberic, capabili deci să asigure succesul capodoperelor semnate de Manuel De Falla. Regia artistică și concepția coregrafică aparțin lui Carlos Vilán, care a lucrat cu ansamblul dansatorilor noștri cu multă energie și disciplină, oarecum mai puțină originalitate și fantezie. Creatorul scenografiei, Ricardo Sanchez Guerda, gândește decorurile potrivindu-se cu concepția costumelor imaginate de Carmen Granell Guerda și light design-ul lui Felipe Ramos. De data aceasta publicul a urmărit o versiune care ar trebui să fie autentic spaniolă, orientată pe stilul național ce a cunoscut faima pretutindeni. Parțial, s-a urmărit acest efect, cu rezultate mai mult sau mai puțin convingătoare.

Am ales din distribuție câțiva interpreți, din ambele balete, meritând aplauzele spectatorilor – Mihaela Soare, Ovidiu Matei Iancu, în primul balet; Andra Ionete, Bogdan Cănilă în cel de al doilea. Se adaugă o prestație a ansamblului de balet, energică, radiind o contaminantă bună dispoziție. Partitura lui De Falla solicită de asemenea o voce de mezzo-soprană, remarcabilă ca prestantă a glasului: Invitatul special, Ramona Zaharia de la Opernhaus Dusseldorf. Dirijorul care conducea cu acest prilej orchesta Operei este, depășind în mare parte dificultățile partiturii, Tulio Gagliardo Varas, de la İzmir Devlet Opera ve Balesi – Turcia.

Premiera se reia, în aceeași variantă, și în seara de 16 decembrie, lăsându-ne impresia că va rezista timpului și în stagiunea Operei Naționale București.