Grigore Constantinescu – cronici muzicale

În aceste zile de caniculă ale „Verii Magice”, meteorologii recomandă măsuri limitative de petrecere a timpului în aer liber. Sala Mare a Ateneului Român este, la modul propriu, un spațiu de răcoare, în care spectatorii ascultă în liniște, apărați de orice agresiune a mediului, programe simfonice sau camerale.

Câștigurile artistice din concertul de miercurea trecută s-au continuat, cu formații „de la trei la patru” și în mijlocul acestei săptămâni, prin programul de cvartete clasico romantice. Alegerile, și de data aceasta, sunt speciale, deoarece la ansamblu trioului de coarde s-a adăugat cu eficiență claviatura. Din perspectivă stilistică, muzica aparține în întregime, secolului XIX, la începutul Romantismului cu „Cvartetul cu pian op.16” (1810) de Beethoven iar, în partea a doua a veacului, cu formații asemănătoare, între care Dvorac cu „Cvartetul op.23” (1875) și Brahms cu „Cvartetul op.25” (1861) pășesc mai departe pe drumul muzicii de cameră, împlinindu-ne visurile.

Răzvan Popovici

Și-a asumat această misiune ansamblul „Raro” despre care știam destul de puțin înainte de concert, în afară de rolul întemeietorului formației, violistul Răzvan Popovici, și de concertele din Sala de Sticlă de la „Musikverein” din Viena, de ideile originale ale pianistei letone Diana Ketler și succesele solistice ale violonistului Alexander Sitkovetsky și violoncelistului Julian Arp. Merită amintit și faptul că „Raro” este numele simbolic al Maestrului pe care Schumann l-a alăturat lui Florestan și Eusebiu, cei doi „alter ego” ai săi.

Simțim că drumul activității acestei formații, de-a lungul marilor orașe, centre culturale, cu programe diverse ca stil și tematică a impus, la modul absolut, un profesionalism demn de admirație, argument decisiv pentru invitarea interpreților pe podiumul „Ateneului Român”. Vom ține multă vreme în amintire unele momente muzicale oferite nouă, ascensional, de la Beethoven la Dvorak și mai ales Brahms cu superbul „Rondo a la Zingarese” care a creat o reacție entuziastă din partea publicului. În jurnalul „Verii Magice”, ediția a IV-a, iată un concert de excepție ca artă, împlinire culturală și semnificație.