Grigore Constantinescu – cronici muzicale

Ideea ediților precedente, din cuprinsul Festivalului „Vara Magică”, propusă de organizatorul manifestărilor „Lanto comunication”, domnul Dorin Ioniță, a fost aceea de a oferi în spațiul estival prilejul unei întreceri-comparații între Orchestrele naționale de tineret, europene și extraeuropene. Se ivea astfel, fără ambiții excesive, prilejul melomanilor de a constata care sunt rezultatele multiple ale studiului de pregătire pentru concerte, care sunt valorile ansamblurilor alcătuite din generațiile celor mai merituoși muzicieni preluați în perioada contemporană, pentru vârstele tinere. Totul poate fi supus observației, începând cu maeștrii dirijori-repetitori și educatori, ajungând la repertoriu, mobilitatea sonorităților și performanțele evident diferite ale fiecărei formații.

După Orchestra Română de Tineret – acum prezentă la Festivalul Mahler și, în continuare, la concertul demonstrativ din Milano – pe podiumul Ateneului Român a urcat marți seara Orchestra Națională de Tineret a Germaniei, sub conducerea dirijorului Patrik Lange. Cu un repertoriu internațional – muzică rusă de Prokofiev, americană de Copland, germană de Mendelssohn – ansamblul a valorificat o pregătire de excepție în lucrul cu șeful de orchestră. Patrik Lange are o energie ce se impune posesiv în relația cu interpreții, determinând reacții de evidentă perfectabilitate a unei execuții ritmice de mare tehnică și unei ferme articulări în frazare și dinamică. Dirijorul a obținut de la orchestră, în „Simfonia clasică” de Prokofiev, o derulare sonoră în care punctarea volitivă a acordurilor pare să nu coincidă cu proiectul clasicizant haydnian al discursului. Simfonia a 4-a „Italiana” a lui Mendelssohn desfășura un tempo „veloce”, spectacular prin dinamică, dornic să satisfacă solicitările gesticii dirijorale pentru o redare virtuoză rapidă, depărtată însă de spiritualitatea compozitorului. O mișcare non-poetică în partitura lui Copland lăsa să descifrăm posibilitatea tinerilor de a nuanța liric frazele, deși nu mereu convingător.

Cu Patrik Lange, cele trei suplimente ne-au permis înțelegerea opțiunii către diversitatea redărilor orchestrale – sunet, contrast, finețe a efectelor, stil – noi suprize în resursele acestui minunat ansamblu, asemănător cu „lampa lui Aladin”.

Atenție melomani! Competiția continuă la „Vara Magică” cu „Wiener Jeunesse Orchester”, peste puțină vreme.