Cronica muzicală on-line |
|
Festivalul MOZART 2012 (5)
Simfonicul final (Elena Maria Șorban, muzicolog – 18 decembrie 2012) ![]() Simfonia „Neterminata” de Schubert – o lecție care parcă afirmă, împreună cu Eminescu: „Nu credeam să’nvăț a muri vreodată”. Partea I, Allegro moderato, interpretată cu o scară dinamică având lărgiri postromantice, între șoapte și vehemențe. Partea a II-a, ca o luptă dintre viață și moarte – cu tremoli de corzi, chemări de corn, poliritmii, melodii frumos interpretate la clarinet, oboi, flaut, izbucniri tragice de tutti, potolite firesc – într-o versiune frumos pliată pe semnificațiile și proporțiile de formă originare. Simfonia concertantă pentru vioară, violă și orchestră, de Mozart: soliștii, binecunoscuți ca muzicieni de cameră, se confruntă acum cu alt principiu decât cel al colaborării: o relație concurențială cu ansamblul orchestral, având, evident, un grad mai ridicat de expunere personală. Ceea ce implică probleme legate de calitatea sunetului, pornind de la instrumentul însuși, necesitând un timbru mai strălucitor și mai pătrunzător, relaționat și cu ambientul mai extins al sălii de concert. Partea a II-a, Andante, un dialog solistic bine susținut, cu o puritate deosebită a cadenței. Partea a III-a: aluzii la stilul galant (preclasic). Rămâne ca membrii Cvartetului să decidă dacă vor continua și în domeniul solistic, până ca acesta să le devină la fel de natural ca cel cameral, în care excelează deja. ![]() Ediția 2012 a Festivalului organizat de Societatea Română Mozart, prin implicarea personală de excepție a președintei sale, prof.univ.dr. Adriana Bera, a fost una din cele mai reușite din ultimii ani. Bogăția spirituală a Festivalului Mozart este cu atât mai valoroasă, cu cât lupta cu partea materială este din ce în ce mai dificilă!... * Fotografii de Dionisie Stoian. Pentru mărirea unei poze, faceţi CLICK pe poză. |