Cronica muzicală on-line | |
Festivalul MOZART 2012 (3)
Centenar Sándor Végh – Camerata Salzburg la Cluj (Elena Maria Șorban, muzicolog – 16 decembrie 2012)
Iată că președinta Societății Române Mozart, prof.univ.dr. Adriana Bera, a reușit să aducă în Festivalul clujean, încă un nume din elita mondială a interpretării mozartiene. Ansamblul Camerata Salzburg a fost înființat de Bernhard Paumgartner în 1952, în orașul natal al lui Mozart, alături de Academia Mozarteum și de Festivalul Salzburger Festspiele. La conducerea sa dirijorală, timp de aproape două decenii, s-a aflat violonistul Sándor Végh (născut la Cluj, în 1912 – decedat la Salzburg, 1997) – omagiat cu acest prilej centenar, și în orașul natal. Am audiat un program de trei divertismente mozartiene – care, evident, și-au schimbat funcționalitatea, pe parcursul timpului. De la originea sa de „muzică distractivă” și ambientală – cântată, pe timpul lui Mozart, la ospețe sau în aer liber –, diverstimentul a devenit un gen emblematic al concertelor cu program clasic. Mulțumită prezenței muzicienilor din Camerata Salzburg, l-am putut urmări într-o demonstrație vie, ideală stilistic-interpretativ. Cu atât mai meritorie, cu cât toate rafinamentele de construcție, ornamentare, improvizație, articulație au fost realizate fără a avea instrumente istorice – ceea ce arată că această condiție materială nu este neapărat necesară pentru un discurs autentic. Programul a inclus trei piese, toate în accesibilul Re major (tonalitate proprie chiar genului de divertisment, întrucât aici toate instrumentele sunt în largul lor), compuse la Salzburg – în câte o versiune de ansamblu restrâns, bazată pe nucleul unui cvintet de coarde (două viori, violă, violoncel, contrabas) la care s-au adăugat, după caz, un oboi și doi corni. De la bun început, Divertismentul KV 138 a arătat că muzicienii, deși cu notele în față, cântă parcă pe de rost. Adică, posedă limbajul mozartian în așa grad, încât partitura este doar auxiliară – instrumentiștii comunicând rostul: sensurile, tâlcurile, rânduielile discursului. Am admirat fluența și libertatea ritmică din partea a II-a, iar în mișcarea finală, îmbinarea dintre verva țărănească și acuratețea clasică. În Divertismentul KV 251, mișcările de menuet au avut, fiecare, farmecul său. Cel din partea a II-a, ușor mai rapid decât logica dansului, a avut coloratura cvasi-scenică a unor pași tiptili; menuetul părții a IV-a a avut un grad de mișcare bine ales și poliritmii virtuoze clar reliefate ale celor două viori (mai evidente decât celebrele suprapuneri dansante din partitura operei Don Giovanni). Rondoul părții a V-a a conturat o imagine de spectaculozitate modernă a principiului concertant, prin „întrecerea” dintre oboista Isabella Unterer și prim-violonista Diane Pascal. Consistența amplului Divertisment KV 334, a avut, de asemenea, valențe interpretative virtuoz-spectaculoase – și de neobosită rezistență scenică. Discursul cvintetului de coarde alături de doi corni, a avut jocuri dinamice subtile, sugerând, în această interpretare, pe alocuri, un acompaniament cvasi-percutant, amintind de dansurile medievale. Simpozionul din ziua următoare i-a reunit pe interpreți într-o evocare sugestivă a maestrului Sándor Végh și a contribuției sale artistice la conturarea identității ansamblului Camerata Salzburg, pe care l-a condus între 1978 și 1997. Dintre substanțialele considerații interpretative ale membrilor, consemnez câteva, ca fiind orientative pentru tinerii interpreți. (Trebuie să afirm și public, ca rușinoasă și alarmantă semnalare, că din cei 12 participanți clujeni la concurs, nemaivorbind de toți studenții secțiilor de interpretare, din care nici unul nu a venit la această valoroasă manifestare!...). Maestrul Végh avea gesturi și mimică de o sugestivitate deosebită în a reflecta caracterul muzicii; el solicita adesea, ca fiecare instrumentist să cânte singur câte un pasaj; ansamblul avea, la propriu, un suflu comun; expresivitatea sa contura jocuri bine conduse de lumini și umbre, promova ceea ce s-ar putea numi „firescul surprizei”. Despre propria lor interpretare, membrii din Camerata Salzburg au subliniat grija pentru adaptarea articulațiilor la specificul acustic al fiecărei săli unde cântă, iar violoncelista Ilse László Herbert a vorbit admirativ despre ornamentica improvizatorică, aplicată de ei în strofele muzicale repetate. Pianista Adriana Bera a accentuat conceptul mozartian central, de gusto, „bunul-gust”, pe care l-a regăsit în interpretarea oaspeților. Simpozionul a continuat cu temeinice comunicări susținute de muzicologa Ecaterina Banciu, „Sándor Végh – un clujean pe marile scene ale lumii” și de violonista Melinda Béres, „Sándor Végh – tradiție și modernitate în interpretarea și educația muzicală”, în care aceasta din urmă a teoretizat beneficiile pe care le datorează maestrului cu care s-a perfecționat, în calitate de violonistă mozartiană. Ca și celelalte concerte, datorită generozității interpreților, și cel al ansamblului Camerata Salzburg este înregistrat audio și video; de asemenea, fonoteca Academiei de Muzică „G. Dima” s-a îmbogățit cu un documentar dedicat maestrului Sándor Végh – spre beneficiul celor studioși. * Fotografii de Alexandra Făgărășan. Pentru mărirea unei poze, faceţi CLICK pe poză. |