Festivalul MOZART 2012 (1)
Dirijorul Ferenc Gabor – pianista Dana Borșan – Orchestra Filarmonicii „Transilvania”
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 10 decembrie 2012)

Concertul de deschidere al Festivalului, organizat de Societatea Română Mozart, în frunte cu președinta Societății, prof.univ.dr. Adriana Bera, aflat la a XXII-a ediție, a umplut aula magna a Casei Universitarilor, ca în vremurile bune de odinioară. Desigur că programul și renumele protagoniștilor au fost factorii care au asigurat interesul publicului meloman pentru acest eveniment.

„Mica serenadă”, în Sol major, K.525 a avut, de la primele sunete, un rafinament interpretativ particular, prin jocul dinamic al motivelor din emblematica frază de deschidere. Dirijorul Ferenc Gábor este un oaspete constant, așadar apreciat, al Festivalului. Am remarcat, și cu acest prilej, calitățile sale de a îmbina autenticitatea stilistică cu soluțiile personale. Construcțiile formelor mari au păstrat (cu unele excepții) echilibrul clasic originar, iar componenta verticală a discursului s-a distins prin acuratețea fiecărui plan al stratificării muzicale. Partea a doua, „Romanța”, a fost un Andante cu deosebită fluență cantabilă. Menuetul părții a treia a fost redat cu subtilități metrice adecvate pașilor de dans, reflectate în grupările de tactare, cu combinații binar-ternar și hemiole cadențiale bine reliefate. Finalul a fost o muzică diafană, plasată parcă, de această versiune, pe linia culturală a muzicilor de spiriduși, de la sugestiile literare ale lui Shakespeare la Mendelssohn-Bartholdy, cu un moment central în dramaticul sol minor, redat potrivit exigențelor așa-numitului stil sensibil – de esență preromantică – al epocii lui Mozart. O interpretare care ar putea fi antologată într-un curs de analiză interpretativă! – fapt posibil, grație înregistrării audio-video a întregului Festival, de către Societatea Română Mozart.

Același Sol major a continuat prin Concertul pentru pian, K 453. Esteticianul contemporan lui Mozart, Christian Schubart, descria acest ton ca fiind „rustic, idilic, pastoral”, adecvat pentru „orice pasiune liniștită și împlinită, orice delicată recunoștință pentru prietenie sinceră, ...orice emoție duioasă și liniștită a inimii”. Pianista Dana Borșan și Orchestra Filarmonicii „Transilvania” au oferit o interpretare frumoasă a Concertului, inclusiv prin coordonarea conlucrării asigurate de dirijorul Ferenc Gabor. În cadența solistică a părții întâi, sonoritățile pianului au evocat delicatul fortepiano mozartian și sugestii nostalgice de corn. În partea mediană, am admirat libertatea expresiei, de cvasi-fantezie-recitativ a discursului, cu un lirism sobru al tonurilor pianistice. Am reîntâlnit sol minorul de stil sensibil și în mișcarea finală, dominat de o estetică interpretativă clasicizantă. Pe tot parcursul Concertului, dialogul cu partidele de flaut și oboi (amintind de factura și expresivitatea acestor timbruri în acompaniamentul personajului Susanna din „Nunta lui Figaro”) a fost expresiv.

Simfonia „Praga”, în Re major, K. 504, a relevat aceleași trăsături stilistic-interpretative ale dirijorului Ferenc Gábor, remarcate la „Mica serenadă”: în principal, echilibrul formelor, transparența verticală (chiar și în momentele dense ale scriiturii acestei Simfonii), cursivitatea discursului, frumusețea detaliilor. Introducerea lentă cu predominanța re minorului, prevestind pe Don Giovanni, m-au condus la ideea de a sugera ca dirijorul Ferenc Gábor să fie invitat la Cluj și pentru a realiza spectacole mozartiene de operă (mai ales că există deja un precedent, prin La finta giardiniera, 2005) – cu energia și rigoarea sa specifică.

Festivalul Mozart 2012 promite noi delicii muzicale, care vor continua sub semnul centenarului nașterii violonistului Sándor Végh, reputat interpret mozartian, de origine clujeană, profesor la Mozarteum Salzburg (1971-1997) – incluzând concursul pentru cvartete de coarde și prezența ansamblului Camerata Salzburg, al cărei dirijor a fost, aproape două decenii, și maestrul Végh.



* Fotografii de Dionisie Stoian.