Elena Maria Șorban Cronica muzicală on-line     HOME
>Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc 2012 (III)
Noi formaţii camerale

(Elena Maria Șorban, muzicolog – 12 iulie 2012)
Ansamblul MERCURIUM Ansamblul Mercurium reprezintă a treia generație a formațiilor muzicale apărute sub benefica stimulare a Festivalului, după cele din anii ’70, respectiv, ’90. Conducătorul ei artistic este violonistul Ernő Péter care, alături de oboistul Sándor Gáti, a început practicarea autentică a domeniului cameral baroc la Academia de Muzică „G. Dima”, sub îndrumarea clavecinistului Erich Türk. În ultimii ani, ei s-au perfecționat la cursurile aceluiași Festival, sub îndrumarea violonistei Ulrike Titze și a oboistului Guido Titze. În acest concert, li s-au alăturat: violonista Alina Nauncef, violista Margit Kardos, violoncelistul Zsombor Lázár, contrabasistul Árpád Szőgyőr și Zsolt Garai, la clavecin. Numele ales să îi reprezinte ca ansamblu, deconspiră origini geografic-spirituale, fiind preluat dintr-un document din anul 1558, prin care așezarea devenea Oppidum Mercurium (oppidum, termen oficial al administrației medievale, pentru „oraș-târg”, cu statut inferior orașelor regale libere, dar superior satelor, iar mercurium – de la numele latin al zilei în care se ținea târgul săptămânal).

Ansamblul MERCURIUM Rămânând în domeniul medieval, unde muzica este rudă cu matematica, să avansăm ideea că în arta sunetelor, legile produsului dintre plus și minus funcționează diferit decât în aritmetică. În domeniul artistic, minus ori minus face categoric minus, dar minus ori plus poate da, de la caz la caz, fie minus, fie plus. Voi examina debutul formației de la această premisă. Care este starea de fapt, în acest prim stadiu al existenței ansamblului? În primul rand, este evidentă lipsa de consecvență în abordarea discursului baroc. Fiindcă este nevoie de formarea unor reflexe, care nu funcționează dacă instrumentistul abordează stiluri diverse, cu abordări diferite de tehnici instrumentale (mai ales, trăsăturile de arcuș, articulările). De asemenea, este nevoie ca ei să opteze definitiv pentru instrumente de epocă sau moderne (nu este favorabil când, cum și nici amestecat). Se mai cer stăpânite principiile proporționale ale formelor, cultura epocii, inclusiv perfecționarea în limbile din ariile culturale ale repertoriului – pentru a putea rafina articulațiile, retorica și, nu în ultimul rând, pentru parcurgerea surselor teoretice ale epocii. Pentru aceste obiective, este nevoie de determinare, condiții de pregătire, stagii mai îndelungate în străinătate și de competiții de profil. Ar putea părea exagerat – însă având în față exemplul cvartetului de coarde „Arcadia” (pornit din aceeași instituție academică, dar de la stilul clasicismului vienez), există și modelul reușitei.

Am audiat un repertoriu german mai puțin rulat în viața noastră muzicală, care asocia barocului musical propriu-zis, trăsături ale stilurilor galant, respectiv sensibil, cu piese de Johann Gottlieb Janitsch, Gottfried Finger, Johann Gottlieb Graun, Johann Melchior Molter, Georg Philipp Telemann, Johann Friedrich Fasch.

Calitățile ansamblului Mercurium – la fel de evidente: la bază, o bună selecție a programului, dând dovadă de orientare în literatura muzicală a epocii și de capacitatea îmbinării cerințelor de rezistență într-un timp de scenă îndelungat, cu o judicioasă alternare a culorilor timbrale și a membrilor formației. Membrii ansamblului – violoniștii Ernő Péter și Alina Nauncef, oboistul Sándor Gáti, violista Margit Kardos, violoncelistul Zsombor Lázár, contrabasistul Árpád Szőgyőr și Zsolt Garai, la clavecin – conlucrează cu hotărâre și bine coordonat. Iată deci că „produsul matematic” dintre minus și plus este, în acest caz, categoric pozitiv, astfel că „mercurienii” trebuie și merită sprijiniți pentru a se perfecționa – mai întâi, printr-o pregătire susținută, de durată și competentă – în domeniul exigent și frumos al muzicii baroce!

În aceeași seară, am audiat o formație care a reunit instrumentiști prezenți la această ediție a Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc: Adrian Rovátkay (Germania; fagot baroc), Gergely Mark Bodoky (Ungaria / Germania; flaut travers), Maria Fülöp (România / Germania / Elveția; clavecin), Sam Chapman (Anglia / Elveția, teorbă). Cunoașterea dezinvoltă a stilului baroc de către fiecare dintre membrii formației configurate cu această ocazie, a determinat ca performanța de ansamblu să atingă cele mai înalte cote de autenticitate, în programul sugestiv care a prezentat diversitatea stilistică a barocului muzical, prin lucrări de Giovanni Piatti, John Ernest Galliard, Gottfried Finger, Carl Heinrich Graun, Joseph Bodin de Boismortier, Antonio Vivaldi. Personal, am apreciat în mod deosebit rafinamentul distribuțiilor timbrale (fagot + clavecin, flaut + teorbă) din triosonata de Christoph Schaffrath, calitățile inserturilor de virtuozitate, subtilitățile de frazare și, mai ales, de articulare a părților din toate lucrările audiate.
imagine din concert
imagine din concert

O seară de mare clasă și, sperăm, cu bătaie lungă – la care formulez o concluzie… matematică: cele două formații au cântat peste 200 de minute, pentru peste 200 de auditori – ceea ce face mai mult de 40.000 de minute de muzică barocă, de înaltă calitate!



* FOTOGRAFII DE GYULA ÁDÁM.
Pentru mărirea unei poze, faceţi CLICK pe poză.
Copyright: cIMeC 2012