Festivalul European al Artelor „Ciprian Porumbescu”, Suceava, 2012
Sherban Lupu: vioara, instrument de înțelepciune
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 13 iunie 2012)

Trebuie să încep cu impresia cea mai puternică din recitalul oaspetelui principal al Festivalului sucevean: Balada de Ciprian Porumbescu, în interpretarea maestrului Sherban Lupu (University of Illinois), având ca pianistă parteneră pe Doina Grigore (Universitatea de Arte Iași). Pentru că așa – povestindă cântând, plângândă povestind – nu am auzit niciodată Balada. Cum este posibilă atâta expresie, într-o piesă romantic-clasicizantă? Prin retorică. Fiecare repriză aduce propria reflecție, din care se desfac sclipiri de virtuozitate; ultima revenire a melodiei dă glas unui adevărat cântec bătrânesc, la propriu: mângâiat, îngânat, icnit, zvâcnit, plâns și pierdut...

Înainte de Baladă, am audiat câteva miniaturi porumbesciene, dintre care Idila și Nocturna „Souvenir de Nervi” sunt transcrieri din originalul pianistic, realizate (după cum aveam să aflu ulterior, de la interpret) de înaintașul-violonist Romulus Cionca. Se adaugă o inedită Nocturnă pentru vioară solo, dintr-un manuscris descoperit chiar de Sherban Lupu. Interpretul parcurge, în aceste miniaturi, toate sonoritățile posibile – de la cea mai profundă delicatețe la o imaginară vioară cu goarnă.

Un recital cameral cât măcar două, fiindcă în prima parte a serii am audiat Rondo brillant în si minor, op.70, de Schubert și Sonata nr.1, op.13, de Gabriel Fauré. Piesa schubertiană, o configurație rapsodică debordantă de virtuozitate, alături de monumentala lucrare romantică târzie au dovedit profesionalismul desăvârșit al interpreților.

În încheierea recitalului, ce putea să fi fost pe măsura inegalabilei interpretări a Baladei de Ciprian Porumbescu? Desigur, Sonata a III-a pentru pian și vioară, „în caracter popular românesc” de George Enescu. Pianul Doinei Grigore aduce nuanțe bogate, de la contururi îndrăznețe, cu interogații cvasi-percutante, la rugăciuni în sfumato. Ludicul finalului dezvăluie, prin Sherban Lupu, accentele tragice: jocul este mai jucat, șoapta mai șoptită, culminația reținută, pierderea – pierdută în muzică și regăsită în adâncul fiecărei inimi.

Prin acest recital, apare deslușită formula magică a artei interpretative: meșteșug înalt, sinceritate veritabilă, retorică personală – corespunzătoare trinomului joc, iubire, înțelepciune, din lirica filozofică a lui Lucian Blaga.

Recitalul a avut loc la Sala Audithorium a Universității „Ștefan cel Mare" din Suceava, fiind organizat de Centrul Cultural Bucovina în parteneriat cu instituția de învățământ universitar.


* Pentru mărirea unei poze, faceţi CLICK pe poză.