Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc, 2011 (5) – Universitatea de muzică veche
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 22 iulie 2011)

Înființate în 2008, în paralel cu Festivalul de Muzică Veche, din inițiativa consilierului său artistic, dr. Ignác Filip, cursurile de vară sunt proiecția acestuia spre viitor. La actuala ediție, au fost două specialități noi: ansamblu de muzică renascentistă, curs al lui Rumen István Csörsz, conducătorul ansamblului ungar Musica Historica, și percuție pentru acompaniamentul muzicii vechi, cu Balázs Sudár și Roland Kasza, membri în același ansamblu. Cursul de canto a avut o profesoară nouă, soprana Noémi Kiss, iar Ulrike Titze (Dresda; vioară barocă), Guido Titze (Dresda; oboi baroc), Ilse László Herbert (Cluj; viola da gamba și continuo), Zoltán Széplaki (Miskolc; flaute drepte și flaut transversal), István Kónya (Budapesta; lăută și chitară) au continuat munca din anii anteriori. Se adaugă echipa de claveciniști acompaniatori: Paul Cristian (Brașov), Amalia Goje și Zsuzsa Kostyák (Cluj). Cursurile se desfășoară, după caz, în limbile engleză, germană, maghiară, română, cu aportul muzicienelor-traducătoare Katalin Hanke (Brașov) și subsemnata.

Ansamblul cameral renascentist

Ansamblul de percuție

Unul dintre avantajele semnificative ale Universității de vară sunt cursurile de dansuri de epocă. Știind că suitele baroce cuprind dansuri, iar menuetul este integrat în ciclul sonato-simfonic clasic, este evidentă importanța deosebită a acestor lecții pentru fiecare muzician. Cursul principal este predat de către Gábor Kovács (Szeged; autor al câte unei monografii substanțiale despre dansurile renascentiste, respectiv, baroce); în acest an, au fost opt discipole. Se adaugă un curs secundar, desfășurat matinal, pentru toți cursanții doritori, cu dansatoarea Anikó Szabó, membră a ansamblului clujean de dansuri istorice Passeggio. Se însușesc, în acest cadru, diferite tipuri de pași de dans și coregrafii de ansamblu, pe muzică vie. Eficientizarea cursului secundar de dansuri ar necesita, pe de o parte, o mai directă relaționare cu tipologia dansurilor din suitele instrumentale, iar pe de alta, o atitudine mai conștientă a cursanților, care să profite de această ofertă.

Activitățile s-au desfășurat pe durata a șase zile (11-16 iulie) și s-au încheiat cu două concerte, în ultima zi, sâmbăta. Întrucât am urmărit, în calitate de traducător-colaborator, mai multe cursuri și am discutat cu mai mulți participanți, știu că ar fi de dorit ca organizatorii să găsească soluții de a extinde durata lor – la cel puțin 10 zile. Ar mai fi util să se lucreze în grupuri și din surse teoretice de epocă, referitoare la figurile retorice, acordaje istorice, expresivitatea tonalităților.

Avantajele acestor cursuri sunt multiple: se lucrează individual și în formații camerale, discipolii cântă alături de maeștri, ceea ce le dezvoltă puterea de muncă. Adresabilitatea este largă: sunt înscriși copii, care se adaptează astfel de timpuriu la specificul stilistic, dar și masteranzi sau chiar profesori de la licee de muzică. Atmosfera este relaxată, deși programul de muncă este continuu: înainte de masă cursuri individuale (se poate asista și la colegi), după-amiaza, ansambluri, iar seara concertele Festivalului. Se poate cânta pe instrumente de epocă – proprii sau luate împrumut de la profesori – sau pe instrumente moderne, la care se adaptează cerințele stilistice.

Una dintre problemele cele mai sensibile este obținerea specificului ritmic. Referitor la muzica de dans, învățarea pașilor este soluția valabilă. Dar ritmul liber, de tip rubato, rămâne o provocare chiar și pentru cei mai avansați, din cauza constrângerii pulsațiilor metrice regulate, cu care ne-a obișnuit educația muzicală de bază și de care desprinderea este dificilă – ceea ce este ca și cum cineva ar persevera să reproducă Gioconda pe hârtie cu pătrățele!

Cele două concerte finale au adus pe scenă cam trei sferturi dintre cei 45 de participanți, deopotrivă ca soliști ori membri în formații camerale. Este dificil de a selecta numele celor mai merituoși, dintre care unii au studiat mai multe instrumente. Am apreciat valoarea artistică a performanțelor sopranelor Valentina Zaha, Enikő Murányi, Rebeka Ádám, a instrumentiștilor Iulia Chira (flaut drept), Szabolcs Veress (lăută), Zsombor Filip (vioară, chitară), Cristina Cincan și Maria Petrescu (oboi). Progresul lor tehnic și muzical, dar mai ales de adecvare stilistică la muzica veche a fost evident.


FOTOGRAFII de Gyula Ádám.