Festivalul de Muzică Veche Miercurea Ciuc, 2011 (4) – Călătorii baroce
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 21 iulie 2011)

Orchestra barocă, înființată la ediția precedentă, din inițiativa consilierului artistic al Festivalului, dr. Ignác Filip, din muzicieni autohtoni cu practică în repertoriul de epocă (din Miercurea Ciuc, Sfântu Gheorghe, Brașov, București, Ploiești, Cluj, Oradea, Târgu Mureș), sub conducerea violonistei Ulrike Titze (Dresda), a prezentat acum un program tematic, care atestă legăturile dintre centre de cultură europene, precum Dresda – Varșovia, Veneția – Paris, Berlin – Kiev, datorate circulației compozitorilor și partiturilor. Programul a avut o durată și densitate sporite, cu patru lucrări orchestrale ample – o partită de J. Chr. Schmidt, o suită (HWV 341) de Haendel, unul dintre concertele zise „pariziene” de Vivaldi, o sinfonie (Wq 180) de C. Ph. Em. Bach – care au încadrat două selecții de opere, Giulio Cesare de Haendel și Thésée de Lully. Am admirat frazarea și retorica de ansamblu, în special efectele de abruptio, jocurile de spațializare fonică și culorile „ienicerești” din opera lui Lully, intensitatea expresivă pe toată durata de peste două ore a concertului. Soprana Noémi Kiss și-a confirmat calitățile admirate în concertul cameral, îndeosebi claritatea rostirii poetic-muzicale și frazarea firească.

O adevărată probă de rezistență și pentru public, care a migrat în masă la locația celui de a doilea concert al serii. La biserica „Sf. Augustin” s-a desfășurat un concert similar prin conținut și componența ansamblului interpretativ, programul cuprinzând lucrări din repertoriul orașului ceh Kroměříž, interpretate în cadrul unui proiect denumit după toponimul german de epocă, Kremsier, de muzicieni din diferite țări, sub conducerea gambistului Szilárd Chereji. Sursa repertoriului o constituie un manuscris local, cel mai mare codice de muzică al secolului al XVII-lea din Europa Centrală, din care s-au păstrat 1152 de piese. Am audiat piese de maeștrii barocului austriac, J. Heinrich Schmelzer și Heinrich Biber, dar și o sonată a contemporanului lor ceh, Pavel Josef Vejvanovsky. Am admirat virtuozitatea ornamentală a violonistului Jiři Sycha, strălucirea trompetei naturale a lui Gábor Hegyi, omogenitatea formației, însă am simțit totuși, în mod inadecvat, pulsații metrice în secțiunile de scriitură liberă, iar caracterele dansante nu au avut pregnanța ritmică necesară. Proiectul Kremsier este o realizare meritorie, care merită continuată!

O mențiune organizatorică: un asemenea program nu este destinat unei biserici înalte, în care sonoritățile camerale se dispersează... Alegerea ambientului face parte din adecvarea stilistică, iar calitățile sale acustice ar trebui avute în vedere în stabilirea locațiilor fiecărui concert.

Biserica Sf. Augustin

Proiectul Kremsier

FOTOGRAFII de Gyula Ádám.