Cronica muzicală on-line | ||
Festivalul de Muzică Veche, Timișoara, 2011 (III)
AUSONIA (Elena Maria Șorban, muzicolog – 29 iunie 2011)
Consistența este una dintre trăsăturile care personalizează recitalurile formației de muzică barocă, alcătuită din Mira Glodeanu (vioară barocă, Belgia), James Munro (violone, Olanda) și Frédérick Haas (clavecin, Franța). Și de această dată, ei au oferit un tur de forță care a cuprins piese cât pentru doua recitaluri, iar calitativ – rezolvări inedite, însă în spiritual epocii.
Astfel, interpretarea Sonatei BWV 1021 de J. S. Bach a manifestat evident o construcție dramaturgică ascendentă, atât la nivelul întregului (culminație în partea ultimă, Presto), cât și la acela al microarticulațiilor, cu încheieri în crescendo. Finalul recitalului a fost tot o culminație, prin Sonata in Sol major, BWV 1019, căreia violonista i-a conferit dimensiuni sonore cvasi-orchestrale, având chiar sugestii de trompetă (în partea I). În centrul programului a fost plasată celebra Sonată de Tartini, în sol minor, supranumită „Trilul diavolului” – o versiune extrem de tensionată, chiar și în redarea sugestiei vocale din partea Larghetto affetuoso (mișcare terminată însă fără idiomaticul crescendo al interpretei), cu ghirlande ornamentale ale viorii și efecte acordice percutante ale clavecinului, cu un final puternic exclamativ. Proba de maximă rezistență a recitalului a revenit clavecinistului Frédérick Haas, care a intercalat câte două-trei Sonate de Domenico Scarlatti între piesele de ansamblu. Expresivitatea și problematica lor tehnică a inclus sonorități ca de lăută, sugestii de stil sensibil, vehemențe realizate prin salturi cu încrucișarea mâinilor, triluri abundente, toccate impetuoase. Bisul oferit – Siciliana din Sonata a IV-a, in do minor de J. S. Bach – a adus o binevenită liniștire. * Pentru mărirea unei poze, daţi CLICK pe poză. |