FESTIVALUL MOZART 2010 – primele trei concerte
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 15 decembrie 2010)

Al XX-lea Festival Mozart clujean a afirmat ca linii de forță, tematicile Mozart în sol minor, Mozart dinspre Baroc, Mozart și lumea noastră.

Fără a fi declarată, prima linie, Mozart în sol minor, s-a concretizat prin patru capodopere în această tonalitate, ce reprezintă pregnant, o atitudine mozartiană specifică. Unul dintre contemporanii săi, poetul și muzicianul Christian Friedrich Daniel Schubart, caracteriza tonalitatea sol minor ca exprimând „nemulțumire, indispoziție, necazul pentru un plan neizbutit, scrâșnetul din dinți al descurajării, ...mânie și silă” (sublinieri originale, din volumul publicat, în traducerea de Philomena Oșanu, de Editura Muzicală București, 1983) – conținut care ar putea fi asociat cu... lumea noastră.

Desigur că o asemenea corelație nu a fost formulată ca atare, însă poate implica multiple sugestii. Una dintre ele are valoare de încurajare morală: părțile secunde ale lucrărilor în sol minor sunt în Mi bemol major (relație atipică pentru norma clasică, însă aproape constantă la Mozart), tonalitate care, în consensul expresiv al epocii (potrivit aceleiași surse) era „tonalitatea dragostei, a reculegerii pioase, a convorbirii intime cu Dumnezeu”.

În concertul de deschidere al Orchestrei Filarmonicii „Transilvania”, Simfoniile KV 173d (183) și KV 550, „Mica” și „Marea simfonie în sol minor” au arătat unitatea stilului personal mozartian, concretizată în aceste repere. Conducerea dirijorală a maestrului Ferenc Gábor și realizarea orchestrală au stat sub semnul caracterului con brio. Prezența solistică a violonistei clujene Melinda Béres – care, alături de pianista Adriana Bera, realizaseră, în toamna precedentă, o meritorie serie de recitaluri cu integrala Sonatelor mozartiene pentru pian și vioară, pe care o așteptăm în multiple reluări – a stat sub semnul lirismului, cantilenele sale din partea secundă a Concertului în Re major, KV 211 fiind deosebit de inspirate. În interpretarea Rondoului în Do major, KV 373, aș fi dorit o atitudine ludică mai degajată. În ansamblu, concertul de deschidere a prefigurat avântul întregii ediții 2010 a Festivalului.

Recitalul susținut de Cvartetul Transilvan – compus din violoniștii Gabriel Croitoru și Nicușor Silaghi, violistul Marius Suărășan, violoncelistul Vasile Jucan – și invitații săi a pus în lumină alte două capodopere emblematice stilului mozartian. Cvintetul cu două viole, în sol minor, KV 516 – prin colaborarea cu violistul Marian Movileanu – a readus tonalitatea-efigie, iar Cvintetul cu clarinet, în La major, KV 581 – cu concursul clarinetistului Emil Vișenescu –, a pus în prim-plan instrumentul inventat la finele secolului al XVII-lea, valorificat la întreaga sa capacitate tehnică și expresivă abia de Mozart. Cantilenele din mișcarea secundă, grația mișcării de menuet, ghirlandele ornamentale ale finalului au oferit o versiune non plus ultra a Cvintetului cu clarinet. Doar că în artă o asemenea afirmație fiind limitativă, nu ne rămâne decât să așteptăm... contrariul.

Cvartetul Transilvan și violistul Marian Movileanu

Cvartetul Transilvan și clarinetistul Emil Vișenescu

Mozart privit dinspre Baroc este o perspectivă care oferă avantaje artistice considerabile. Ne-am convins încă o dată de acest fapt – pe care îl dezbătuseră, cu câțiva ani în urmă, participanții la un simpozion Mozart, pe care îl afirmă pregnant, cărțile despre elocvență, afect și retorica mozartiană, ale pianistei Adriana Bera – datorită recitalului susținut de ansamblul cameral al Societății Mozart din Saxonia. Am audiat o lucrare de Carlo Farina, Capriccio stravagante (1627) – reflectând practicile populare ale cordarilor (ca și Sextetul mozartian „O glumă muzicală”, căruia ar merita să îi stea alături într-un viitor recital). Programul a continuat cu „Iarna” de Vivaldi, într-o versiune super-ilustrativă, într-o viteză nemaipomenită, cu transfigurarea în pizzicato a melodiei înseși din partea mediană, cu efecte ale contrabasului în manieră de jazz, cu dârdâit de tremoli și clănțănit din dinți naturaliste, în care vioara barocă mânuită de Ovidiu Simbotin concerta alături de toți ceilalți cu o vervă care ne-a scuturat din inerții. O piesă inedită a programului a fost Die Mozartisten de Joseph Lanner (1801-1843, compozitor vienez creator de valsuri, alături de Johann Strauss-tatăl). Astăzi, receptarea unui potpuriu ce include uvertura operei „Flautul fermecat”, aria Reginei Nopții, a lui Sarastro, duetul Don Giovanni – Zerlina Là ci darem la mano ori „Aria vinului” a aceluiași personaj masculin, transformate pe ritm de vals, poate fi caricaturală; la vremea sa însă, presupun că nimic nu putea fi mai pregnant în a afirma asimilarea acestor șlagăre în noua mentalitate, cea romantică!...

Cântece de Crăciun din literatura muzicală germană și arii religioase mozartiene au completat profilul unui ansamblu de mare putere expresivă, cu portretul interpretativ al sopranei Jana Büchner, deopotrivă de convingătoare în ipostazele lirice și cele de virtuozitate.

Primele concerte ale Festivalului au adus, așadar, o paletă stilistică și expresivă deosebit de bogată care, potrivit programului anunțat, va fi urmat să aducă noi nuanțe, pe tot parcursul ediției 2010.


* FOTO: Dionisie STOIAN (pentru mărirea unei poze, daţi CLICK pe poză).