Elena SORBAN - cronici muzicale

Compozitorul Ferenc Erkel (1810-1893), creatorul genului naţional de operă maghiar, s-a format ca muzician la Cluj, fiind influenţat de polihistorul local Samuel Brassai, muzician amator cultivat (1797-1897). Anii clujeni (?1828-1834) sunt apreciaţi de compozitorul însuşi: „Acolo m-am cultivat ca pianist, acolo am învăţat cel mai mult, acolo m-au însufleţit"...

La bicentenarul naşterii sale, am făcut cunoştinţă cu duoul pianistic budapestan János şi Emese Fancsali (tată şi fiică), într-un program la 4 mâini, cu transcrieri din operele maestrului comemorat.

Am ascultat fragmente din operele Sarolta, Hunyadi László, Erzsébet, Banul Bánk – care ne-au purtat în atmosfera de epocă. Într-o unică expresie, interpretarea poate fi caracterizată „cu tact” – cu toate sensurile cuvântului. Adică, deşi uneori (prea) măsurat, discursul a avut firescul bunului-simţ artistic, iar tuşeul s-a acomodat la problemele tehnice ale unui pian care ar trebui pus la punct... Ambianţa a fost chiar un veritabil salon, casa memorială a pictorului-muzician clujean Albert Györkös-Mányi, unde fiinţează, de câţiva ani, o apreciată stagiune gratuită, de recitaluri camerale, pentru un public de circa 50 de persoane. Profesorul Fancsali a oferit explicaţii sugestive, în care „tema secundară” a fost personalitatea sopranei Kornélia Hollósy, interpreta unor roluri erkeliene. În final, au fost prezentate cinci dintre cele 17 cărţi ale sale, pe tematici asociate istoriei muzicii clujene – cele mai incitante, despre epistolariul Bartók-Buşiţa, respectiv, despre muzicieni autohtoni de etnie armeană.

Două seri mai târziu (18 septembrie), deschiderea stagiunii Operei Maghiare de Stat a oferit premiera operei Sarolta de Erkel, unica sa creaţie comică, plasată tot în context istoric. Modificat însă faţă de original, în epoca regelui Matia Corvinul. Un subiect tipic: hâtrul rege este învins de dragostea unei fete şi credinţa ei pentru alesul inimii. Relatările consemnează insuccesul originar al operei (Pesta, 1862), care a avut, pe atunci, doar şase reprezentaţii. Prelucrarea dramaturgică actuală este reuşită, prescurtările efectuate nu lasă ca spectatorul să se plictisească, în pofida naivităţii libretului. Realizarea muzicală convingătoare este, de asemenea, un atu semnificativ.

Ansamblul condus de tânărul dirijor Zsolt Jankó are vervă şi acurateţe exemplară, corul instruit de la fel de tânărul Szabolcs Kulcsár este puternic (scenele sale patriotice din actul II au fost superbe), soliştii – Yolanda Covacinschi, Adorján Pataki, Robert V. Laczkó, Árpád Sándor, János Szilágyi, László Mányoki – sunt buni cântăreţi şi actori. Nu am apreciat costumele, mai ales ale corului, monotone (actul I) ori improprii (scena nocturnă). Regia de Attila Demény se înscrie pe linia piesei înseşi. Un spectacol deconectant, în ansamblu, dominat de tipicul maghiar pitoresc de muzică verbunkos, cu text tradus în subtitrare română.

	Cronica muzicală on-line
Bicentenar clujean Erkel (Elena Maria Șorban, muzicolog – 19 septembrie 2010) Compozitorul Ferenc Erkel (1810-1893), creatorul genului naţional de operă maghiar, s-a format ca muzician la Cluj, fiind influenţat de polihistorul local Samuel Brassai, muzician amator cultivat (1797-1897). Anii clujeni (?1828-1834) sunt apreciaţi de compozitorul însuşi: „Acolo m-am cultivat ca pianist, acolo am învăţat cel mai mult, acolo m-au însufleţit"... La bicentenarul naşterii sale, am făcut cunoştinţă cu duoul pianistic budapestan János şi Emese Fancsali (tată şi fiică), într-un program la 4 mâini, cu transcrieri din operele maestrului comemorat. Am ascultat fragmente din operele Sarolta, Hunyadi László, Erzsébet, Banul Bánk – care ne-au purtat în atmosfera de epocă. Într-o unică expresie, interpretarea poate fi caracterizată „cu tact” – cu toate sensurile cuvântului. Adică, deşi uneori (prea) măsurat, discursul a avut firescul bunului-simţ artistic, iar tuşeul s-a acomodat la problemele tehnice ale unui pian care ar trebui pus la punct... Ambianţa a fost chiar un veritabil salon, casa memorială a pictorului-muzician clujean Albert Györkös-Mányi, unde fiinţează, de câţiva ani, o apreciată stagiune gratuită, de recitaluri camerale, pentru un public de circa 50 de persoane. Profesorul Fancsali a oferit explicaţii sugestive, în care „tema secundară” a fost personalitatea sopranei Kornélia Hollósy, interpreta unor roluri erkeliene. În final, au fost prezentate cinci dintre cele 17 cărţi ale sale, pe tematici asociate istoriei muzicii clujene – cele mai incitante, despre epistolariul Bartók-Buşiţa, respectiv, despre muzicieni autohtoni de etnie armeană. Două seri mai târziu (18 septembrie), deschiderea stagiunii Operei Maghiare de Stat a oferit premiera operei Sarolta de Erkel, unica sa creaţie comică, plasată tot în context istoric. Modificat însă faţă de original, în epoca regelui Matia Corvinul. Un subiect tipic: hâtrul rege este învins de dragostea unei fete şi credinţa ei pentru alesul inimii. Relatările consemnează insuccesul originar al operei (Pesta, 1862), care a avut, pe atunci, doar şase reprezentaţii. Prelucrarea dramaturgică actuală este reuşită, prescurtările efectuate nu lasă ca spectatorul să se plictisească, în pofida naivităţii libretului. Realizarea muzicală convingătoare este, de asemenea, un atu semnificativ. Ansamblul condus de tânărul dirijor Zsolt Jankó are vervă şi acurateţe exemplară, corul instruit de la fel de tânărul Szabolcs Kulcsár este puternic (scenele sale patriotice din actul II au fost superbe), soliştii – Yolanda Covacinschi, Adorján Pataki, Robert V. Laczkó, Árpád Sándor, János Szilágyi, László Mányoki – sunt buni cântăreţi şi actori. Nu am apreciat costumele, mai ales ale corului, monotone (actul I) ori improprii (scena nocturnă). Regia de Attila Demény se înscrie pe linia piesei înseşi. Un spectacol deconectant, în ansamblu, dominat de tipicul maghiar pitoresc de muzică verbunkos, cu text tradus în subtitrare română. * Pentru mărirea unei poze, daţi CLICK pe poză.