Concert Vivaldi sub cerul clujean
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 26 august 2010)

Să vezi și să nu crezi – Zilele culturale maghiare clujene! Prima ediție, 18-22 august 2010 – ca dovadă că spiritul european a ajuns să se manifeste și în orașul nostru. Programe de dansuri populare, mai ales, dar și jazz, vizite ghidate, activități pentru copii – alături de care au primit loc și valorile muzicii clasice, într-o „serenadă” duminicală, ascultată de circa 3000 de suflete. Piața Unirii, renovată, cu spațiul verde considerabil redus, spre regretul multora, a devenit un spațiu confortabil pentru acest eveniment.

Încă o noutate: Artist Management Transilvania – agenție de impresariat co-organizatoare, acreditată de Ministerul Culturii – , care și-a făcut simțită contribuția.

Violonista Melinda Béres, una dintre instrumentistele autohtone de formație barocă, a condus Orchestra de cameră a Filarmonicii „Transilvania”, făcând dovada unei excepționale probe de rezistență, ca solistă a celebrelor „Anotimpuri” de Vivaldi. Ce poate fi mai convingător – actual și peren – , decât să asculți păsările reprezentate muzical și să le vezi zburând pe cer, să te bucuri de vară în furtunosul sol minor, aidoma vremii capricioase din actualul nostru sezon, să dansezi cu încăpățânare, în Fa major, în pofida vicisitudinilor cu care ne amenință toamna, să transformi frigul iernii în frumusețe!...

Interpreții, 15 la număr, s-au coordonat armonios. Sonorizarea a pus în valoare fiecare partidă instrumentală, cu un plus de claritate în a aprecia obiectiv, acuratețea și sincronizarea lor. Totuși, pentru puriști, dilema „muzică vie sau înregistrată” se complică prin aspectele electro-acustice implicate de asemenea situații... fiindcă artificialitatea poate să deranjeze. Iar un clavecin veritabil ar fi putut fi, și el, sonorizat, în loc de un instrument electronic... Neavizații au lamentat poziția în picioare a celor 15 instrumentiști – fără a ști că așa se cânta în orchestra barocă, iar majoritatea publicului ar fi trebuit să fie instruită că între cele trei părți nu se aplaudă...

Retorica intonațională, adaosurile ornamentale proprii, adecvate stilului, tempourile (inedit de rapid în partea a doua din „Iarna”, oferită și ca bis, pentru a compensa decalajele inițiale) sunt doar câteva dintre calitățile solistice prin care violonista Melinda Béres a făcut dovada personalității sale, bine integrată în cerințele autenticității stilistice. Unul și unul, colegii din orchestră i-au fost alături, detașându-se dialogurile cu prim-violonistul Paul Sârbu, respectiv, cu violoncelistul Adrian Ciucă.

O sărbătoare intensă pe care o dorim perpetuată și la viitoare ediții ale Zilelor culturale maghiare, dar și în sine, concertele în aer liber fiind o modalitate eficientă în a face ca muzica să fie, potrivit dezideratului formulat de Kodály, a tuturor!