Festivalul de Muzică Veche din Miercurea Ciuc, 2010:
Joi - „Începerea îmbucurării”
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 9 iulie 2010)

Chominciamento di gioia – emblema programului de deschidere a ediției jubiliare, aniversând treizeci de ani, a Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc – a adus pe scenă un ansamblu de elită al muzicii mondiale, Ensemble Unicorn din Viena. Formația, înființată în anul 1991 și condusă de Michael Posch, virtuoz al flautelor drepte, este tributară experienței dobândite de mai mulți dintre membrii săi, în cadrul Clemencic Consort (datând din anul 1957 și care, de asemenea, a ajuns până la noi, în 2007).

Wolfgang-Reithofer

Jane Achtman și Thomas Wimmer

Markus Forster și Reinhild Waldek

La acest concert, componența Ensemble Unicorn a inclus pe Michael Posch la flaute drepte, Jane Achtman la fidula de picior, Thomas Wimmer, alternativ, la fidula de picior și alaud, Reinhild Waldek la harpă medievală, Wolfgang Reithofer, la clopoței, tobe, țimbală, contratenorul Markus Forster. În mod oportun, Festivalul include conferințe explicative, care chiar în aceeași zi, au avut ca temă influențele orientale asupra instrumentarului muzical medieval. Prelegerea lui Balázs Sudár (membru al formației Musica Historica din Budapesta) tocmai explicitase originea arabă, prin filieră iberică, a unor instrumente precum alăuta, fidula (instrument cordofon, cu arcuș, sprijinit fie de braț, fie de picior), țimbala (similar țambalului popular, dar mai mic și mai percutant).

Dansuri medievale și piese polifonice latine, italiene, franceze, germane au configurat o imagine panoramică asupra secolului al XIV-lea în muzica europeană. Am apreciat mai ales dansurile italiene anonime, pe care le cunoșteam de pe cd-urile Unicorn și pe care le-am reascultat acum în alte prelucrări, pline de vivacitate, precum câteva saltarelli sau estampie „Tre fontane”. Ne-au bucurat și șlagăre din jurul anului 1400, precum O rosa bella de Johannes Ciconia, Der Mai mit lieber Zal de Oswald von Wolkenstein, Giovine vagha de Francesco Landini, în care vocile instrumentale și contratenorul Markus Forstner s-au întrecut în virtuozitate. Calitățile reflexive ale interpreților s-au concretizat în procedee coloristice bine găsite, precum isonul, pasărea de lut, în piesa de dragoste a lui Giovanni da Firenze.

Gaudium – gioia – „joirea” sunt termenii corespondenți ai bucuriei în latină, italiană, română. Satisfacția mea nu a fost acum deplină: totul era perfect tehnic, de parcă mă aflam la un studio de înregistrări. Aș fi dorit un plus de spontaneitate. În muzica medievală, este păstrat doar conturul melodic, care trebuie să prindă viață, în mod improvizatoric. Sau măcar cvasi-improvizatoric. Dacă muzicienii stau cu ochii pe știme, manifestarea nu este liberă. Practica epocii aducea mai multă heterofonie, variație ornamentală - însă sincronizarea membrilor Unicorn ¬a fost, în acest concert, excesivă. prin dublări, izoritmie. Ars subtilior este un curent manierist – cred însă, cu atât mai mult, că interpretarea ar fi trebuit să nu fie artizanală. Numai percuționistul a fost deplin degajat, iar fluierașul a fost, în acest concert, bine „rostuit”, chiar și când nu a cântat pe de rost. De o teatralitate absolut naturală a fost, prin dicție și flexibilitate, contratenorul.

Entuziasmul publicului față de Ensemble Unicorn a generat trei suplimente. Odată cu tourdillon (cântat par coeur, par tous), a început, cu adevărat, bucuria!

Ediția jubliară a Festivalului de Muzică Veche din Miercurea Ciuc continuă, cu formații de referință ale muzicii de epocă, ungare și transilvane – într-o perspectivă asupra celor trei decenii, timp de încă trei zile.

* Autorul fotografiilor: GYULA ADAM (pentru mărirea unei poze, daţi CLICK pe poză).