Cronica muzicală on-line | ||
Festivalul de muzică veche Timișoara 2010
ANSAMBLUL BAROC LA FOLLIA DIN TIMIȘOARA (Elena Maria Șorban, muzicolog – 31 mai 2010)
Format din nucleul violonistic Codrin Emandi și Diana Emandi, cu instrumente de epocă, ansamblul timișorean îșți adaugă, variabil, parteneri dintre cei mai buni practicanți ai repertoriului baroc. De această dată, le-au fost alături violoncelistul clujean, din ce în ce mai versat în stil, Ciprian Câmpean, lautistul norvegian Thomas Boysen, clavecinista italiană Paola Erdas. Programul Couperin – Telemann a debutat cu suita La Piémontaise din colecția Les Nations (1726) a maestrului francez. În epocă, tonalitatea sol minor are o încărcătură expresivă specifică, ce s-a manifestat și în această versiune, cu un anume languir... Piesa Les silvains din prima Suită de clavecin a aceluiași compozitor a prilejuit etalarea calităților elocvente și subtile ale clavecinistei Paola Erdas.
Suita Gulliver (1728), pentru două viori, de Telemann a fost centrul de forță al programului. Intrada în manieră populară, ciacona „liliputană”, însă de mare virtuozitate, giga elegantă, reveria, dansul cabalin, alertețea creaturilor primitive numite yahoo de Jonathan Swift, autorul romanului (1726) care l-a inspirat pe compozitorul german, au configurat un binemeritat succes maxim pentru Codrin și Diana Emandi. Reuniți, cei cinci muzicieni au revenit cu Cvartetul în mi minor de Telemann (știm că basul continuu are doi instrumentiști). De apreciat această ordonare a programului, care a făcut aici, sinteza dintre stilul francez și cel propriu maestrului baroc german. Preludiul retoric, cvasi-improvizatoric, o mișcare veselă cu opriri bruște („măsura” estetică afirmată de stilul baroc este „bunul gust”, consider însă că pauzele retorice puteau fi mai intens speculate, fără a depăși limitele), mișcarea rapidă, cea grațioasă – cu zâmbetul pe buze, la propriu, așa cum ar trebui să se bucure toți interpreții când cântă! – , mișcarea Distrait (sincopată; aș vrea să știu teoria afectiv-muzicală a acestui semnificant...), finalul Modéré tipic francez au fost redate convingător. Suplimenul a fost, bineînțeles, La Follia de Corelli – cu așa incandescentă virtuozitate de ansamblu, încât părea născută pe loc! |