Elena SORBAN – cronici muzicale

Diferența calitativă a unei interpretări mozartiene este dată de stil. O noțiune care se transpune în practică prin bunul gust și cultură, adică: cizelare în ateliere interpretative cu experți, analiză interpretativă a modelelor recunoscute, lecturi din sursele epocii și din bibliografia actuală de referință, asimilate cu inteligență, sensibilitate și intuiție.

Faptul s-a reliefat deosebit de clar (și) în cadrul ediției a 28-a a Festivalului Mozart, desfășurat anual la Cluj, prin strădania Societății Române Mozart – având ca eficientă președintă pe pianista Silvia Sbârciu -, precum și prin implicarea sponsorilor locali și europeni.

Cvartetul INTONO

Concursul din acest an a provocat formații de cvartet de coarde, juriul fiind prezidat de prof. univ.dr. Vasile Jucan. Vor reuși membrii Cvartetului Intono, câștigătorii din acest an – István Trombitás, Márta Trombitás, Edina Tifan, Kristóf Jakabffy – să se impună, în timp? Depinde nu numai de ei, ci și de sprijinul pe care îl vor primi de la organizatorii vieții muzicale. Ei au multe calități: tehnică, muzicalitate, energie și, mai presus de toate, au stil!

Un fortepiano din 1825, recondiționat și deținut de Academia de Muzică „Gh. Dima”, a oferit șansa unui recital pe un instrument istoric. Mânuit cu superlativă dezinvoltură de Antonio Piricone (Italia), care a obținut sonorități de remarcabilă suplețe și finețe, instrumentul a dezvăluit o altă provocare: cea a adecvării partenerului – în acest caz, cordar. Violista Aida-Carmen Soanea (Germania) a reușit acest deziderat (care solicită articulații specifice, trăsături de arcuș fără a utiliza toată lungimea acestuia, o dinamică proporționată față de volumul sonor posibil la fortepiano) doar în unele momente. Programul Hummel – Beethoven – Schubert (Sonata Arpeggione) a fost dominat, din partea ei, de impetuozitate romantică, generând efecte de incongruență în raport cu particularitățile timbrale delicate ale instrumentului istoric.

Este o constantă a Festivalului, aceea de a readuce pe scenă pe laureații concursurilor de interpretare din edițiile anterioare. Acest fapt oferă auditorilor fideli, plăcerea de a descoperi coeficienți de noutate la aceste personalități, remarcabile prin consecvența lor în puritatea stilului clasic. Astfel, Cvartetul de coarde Arcadia, în formula numerică 4-1+3 (adică, fără prim-violonistă și împreună cu trei invitați), a oferit un recital care a cuprins o sonată pentru pian, de Haydn și Cvartetul K 157 de Mozart, culminând cu Cvintetul „Păstrăvul” de Schubert. Aici, Ana Mirabela Dina (pian), Szabolcs Dimén (contrabas), István Trombitás (la pupitrul viorii I), alături de Răsvan Dumitru, Traian Boală și Zsolt Török din Arcadia, au cântat alternând caractere de marș (în mod ofensiv, pe parcursul primei părți) și cântec, cu o frumusețe nobilă a tonului, având precizie și coordonare perfectă, transmițând plăcerea de a face muzică.

Pasionată interpretă pe instrumente istorice, multilaureată a celor mai prestigioase concursuri pianistice din lume, Aurelia Vișovan a revenit în acest an cu un program Debussy – Mozart – Chopin. Am apreciat îndeosebi bogăția de tușeu din Estampes, cu sugestii de clopote, flaute, cântec și dans, iar la Mozart, rafinamentul așa-numitului stil sensibil și cursivitatea de tip improvizatoric (partea a doua a Sonatei K 576), dar și, mai presus de agilitate, complicitatea umoristică din Variațiunile în Sol major, K 455, pe tema ”Unser dummer Pöbel meint”. În același recital, Sonata în si minor de Chopin a avut versiune stăpânită pe deplin, comunicând profunzime și grație.

Concertul de deschidere, intitulat „Mozart în re major” și susținut de Orchestra Filarmonicii „Transilvania”, a început cu o lucrare în primă audiție clujeană: Gallimathias Musicum, K 32, în care copilul Mozart face nu mai puțin de 17 măști și jocuri miniaturale – o provocare pentru interpreți, chiar și peste secole. Pianista Ana Mirabela Dina (Germania), ca solistă a Concertului K 537, ne-a sugerat același Mozart din Gallimathias – plin de suplețe, inventivitate, surprize. Dirijorul Kevin Griffiths a cucerit publicul, dar puriștii stilului îi pot reproșa nerespectarea repetării secțiunilor de formă (condiție a echilibrului construcției și a retoricii clasice), iar în Simfonia Haffner, inclusiv grandilocvența gestică și a sonorității.

Simpozionul Mozart a reunit muzicologi de excepție și o mare diversitate de teme, referitoare la receptarea lui Mozart – astăzi (prof. univ. dr. DHC Valentina Sandu-Dediu, keynote speaker; lect. dr. Oana Andreica, cu accent pe Alfred Schnittke; prof. dr. Iulia Mogoșan, despre Dan Dediu), respectiv receptarea sa clujeană din jurul anului 1800, reflectată în documentele de arhivă ale epocii (drd. Emese Sófalvi), cercetări aplicative asupra interpretării (prof. univ. dr. Adriana Bera: pianistica lui Mozart versus cea a lui Debussy; drd. Olena Oșvat: clarinetele din vremea lui Mozart), precum și altele.

Societatea Română Mozart are o meritorie activitate formativă. Astfel, au fost organizate cu acest prilej, clase de măiestrie bine frecventate, susținute de interprete care au performat și pe scenă: pianista Ana Mirabela Dina și violista Aida Carmen Soanea. În aceeași ordine de idei, de reținut cvartetul de coarde care a primit premiul de tineret al Concursului 2018, ansamblu format din Diana Covaci – Ilinca Forna – Andrieș Cigulea – Jan-Antonio Andrei Sekaci, care reprezintă, de asemenea, o promisiune pentru viața muzicală, prin atitudinea lor de bună încadrare în stil.

Filmul artistic Nannerl, la soeur de Mozart (2010; scenarist, regizor și producător René Féret) a încheiat, în mod nonconformist, ediția 2018 a Festivalului. O ficțiune cu valențe poetice și aluzii de discriminarea de gen pe care Mozart-tatăl ar fi exercitat-o asupra fiicei. Mă întreb, iar și iar, de ce arta filmului aplică teme și discursuri de tip contemporan asupra unor realități de epocă?... Iată încă o dezbatere posibilă asupra temei stilului: trecutul istoric, între ficțiune și autenticitate.