Cum să impui creația națională în viața muzicală globalizată? O rețetă de succes a creat Institutul Balassi din București, prin Festivalul Muzicii Maghiare, aflat la a 14-a ediție. De fapt, acesta este un concurs al tinerilor interpreți, care prezintă fiecare, un recital de o jumătate de oră, incluzând și câte o piesă de autor maghiar – de la Liszt, Bartók ori Kodály la contemporani. Da, este o modalitate efectivă de promovare a muzicii naționale – prin aceea că intră în repertoriul tinerilor concertiști. Un exemplu de urmat și pentru instituțiile culturale românești!

Apreciez, de asemenea, faptul că muzicienii concurează între ei, mai presus de instrument sau formație, ca fiind benefic nu numai pentru diversitatea oferită publicului pe parcursul fiecărei seri, dar și din punct de vedere al ridicării muzicalității la rangul de criteriu decisiv al jurizării.

Am audiat la ediția din luna mai 2018, prima seară a festivalului-concurs, cu mai mult de trei ore de program. Voi schița aici portretele interpreților, în ordinea din recital.

Duoul Cornelius Zirbo (violoncel) – Fabiola Ioniță (pian), cu program Brahms și Kodály, a sunat nu îndeajuns de unitar, extrovertit, concertant, în partea finală chiar agresiv.

Pianista Karina Uță s-a prezentat ca o interpretă introvertită a programului Bartók – Chopin – Liszt, fără ca versiunea ei asupra Suitei de Bartók să sugereze nici ironie, nici elementele de sorginte populară.

Chitaristul Florin Ștefănoiu a fost în largul său abia în ultima piesă a programului susținut, finalul virtuoz al suitei Koyunbaba, de inspirație turcă, a compozitorului contemporan Carlo Domeniconi.

Harpista Evelina Andrieș a oferit un look nou și convingător, sugestiilor arhaizante din cele „Șase dansuri românești” de Bartók, datorită transcripției de maestrul Ion Ivan Roncea, precum și poezie și virtuozitate în transcripția poemului simfonic „Vltava” de Smetana.

Violonistul Constantin Mușat a avut un program solo de mare ținută intelectuală (care a depășit, oarecum, contextul cu piese spectaculoase): Ciaccona de Bartók, încadrată de Ysaÿe, program redat cu o puritate de cristal a sunetului și a construcțiilor.

Pianistul Gabriel Gîțan a oferit o viziune clasicizantă a monumentalei Sonate în si minor, de Liszt, virtuozitatea maximă fiind echilibrată de reflecție. Apreciabil și faptul că a reușit să depășească, prin tușeu și surdină, dezavantajele instrumentului strident de la instituția organizatoare. Gabriel Gîțan a obținut premiul I al concursului.

Premiile oferite sunt cât se poate de stimulatoare, întrucât integrează câștigătorii în circuitul concertistic internațional al institutelor maghiare de cultură!