Elena SORBAN – cronici muzicale

Vorba din poveste se adeverește: este posibil să crești într-o săptămână, cât alții într-un an! Acest fapt se întâmplă, din 2008 încoace, la Universitatea de Vară asociată Festivalului de Muzcă Veche din Miercurea Ciuc. Nu este un miracol, ci rezultatul receptivității muzicienilor în formare, precum și al muncii de o deosebită eficiență a unor experimentați artiști-profesori. Un șir care pornește de la modelul istoric al muzicianului-pedagog, întruchipat de sumedenie de nume, mai mici sau mai mari, culminând cu Johann Sebastian Bach.

Orchestra Barocă a
Liceului de Arte „Dr.Pallo Imre”
din Odorheiu Secuiesc

În condițiile învățământului artistic din țara noastră, unde muzica veche nu se studiază la liceele vocaționale, ci abia în ciclul de masterat al unor universități prestigioase, ca Universitatea Națională de Muzică din București sau Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, această inițiativă este deschizătoare de drum pentru cei aflați la vârsta când, într-adevăr, ar trebui să fie inițiați în acest domeniu stilistic.

Cel căruia i se datorează proiectarea Festivalului de Muzică Veche Miercurea Ciuc în viitor este profesorul universitar Ignác Filip (Facultatea de Muzică Brașov) – merituos discipol și urmaș în calitate de director artistic, al regretatului profesor universitar dr. Franscisc László. Mai presus de cifre, inițiativa sa rodește bogat: din cursanții începuturilor Universității de Vară, o bună parte au înființat formații proprii sau cântă în Orchestra sau în Corul Festivalului! Iar cifrele totalizează 250 de cursanți unici, aproximativ câte 50 la o ediție – în condițiile în care majoritatea lor revin pe parcursul mai multor ani. Până acum, au avut loc cursuri în 13 specialități, între care: canto, lăută și chitară, clavecin, vioară, violoncel/viola da gamba și continuo, percuție, flaut/flaut drept, oboi, clarinet (cele două din urmă, doar la unele ediții). În ideea că muzica veche este, în bună parte, destinată dansului, acesta este predat fie ca specialitate de sine stătătoare (anul acesta, au fost un număr-record de 14 „domnițe”), fie în calitate de curs matinal, deschis tuturor celor de la alte specialități (maestră: Anikó Szabó). Este semnificativ că multitudinea dansatoarelor din acest an se datorează unei a doua generații de cursante: Csilla Tüzes-Bölöni, discipolă în primii ani ai Universității de Vară, a înființat o formație de muzică și dansuri istorice la Teleac, ale cărei câteva membre au venit acum să se perfecționeze. Ansamblul muzical renascentist este o specializare aparte, dar toți cursanții beneficiază de programe camerale. La ultimele ediții, au fost introduse cursuri de critică muzicală de muzică veche (frecventat de interpreți maturi, care doresc să conștientizeze actul muzical și la care numărul de participanți din acest an s-a dublat, ajungând la șase), respectiv, de cor (cu repetiții intense și rezultate pe măsură).

Concert și dans stradal

Profesorii sunt, în mare parte, membri ai ansamblului Musica Historica (Budapesta), dar și valoroși interpreți de muzică veche din țară (Erich Türk la clavecin, Ilse L. Herbert, apoi István Csata la continuo) sau din lume (printre care s-au numărat Ulrike Titze și Guido Titze din Germania sau Carlos Cerrada Cuesta din Spania, pentru vioară, oboi, respectiv clarinet; Mária Fülöp din Elveția, la clavecin; Noémi Kiss din Canada, la canto; István Kónya din Ungaria, la lăută și chitară). Echipa este completată de acompaniatori la clavecin și traducători de specialitate.

Cursanții sunt la diferite niveluri: de la muzicieni licențiați la copii aflați în stadiul de inițiere, ei fiind tratați cu competență profesională și pedagogică adecvată fiecăruia. Ei pot cânta pe instrumentul propriu (din practica actuală), la care aplică caracteristicile de epocă, dar iau cunoștință și cu instrumentele istorice. Partiturile pot fi studiate anterior, dar se poate participa și contând pe material didactic oferit la fața locului. Principalul avantaj este acela de a se familiariza, pe viu, cu muzica veche din concertele Festivalului – un domeniu încă minim prezent în viața culturală românească. Un amănunt important: accesul la toate concertele este gratuit, costul cursurilor este modic, iar cursanții pot candida pentru burse de cazare și hrană pe durata cursurilor!

Concertul comun al profesorilor și al cursanților „veterani” a fost inaugurat la ediția 2017. Astfel, discipolii noi au putut afla, de la bun început, cu cine vor studia. Unii participanți sunt profesori și se înscriu aici pentru noi specialități – potrivit practicilor de muzică veche de a cânta la cât de multe instrumente sau cu vocea. Dintre aceștia, András și Orsolya Ványolos, în duetul lor Monteverdi, mi-au amintit de puritatea vocală a interpreților din înregistrările operelor, conduse de Nikolaus Harnoncourt...

Cursanții au, în principal, trei modalități de a se manifesta public: muzica stradală, introduceri la marile concerte din Festival, precum și concertul final. De exemplu, concertul Orchestrei Baroce a fost precedat, în acest an, de o intrada a cursanților de la ansamblu renascentist, curs condus de maestrul István Rumen Csörsz, conducătorul formației Musica Historica.

Ziua renascentistă a copiilor

Ziua renascentistă a copiilor, în ambientul ocrotitor al cetății Mikó – cetatea care a inspirat, în 1980, fondarea Festivalului de la Miercurea Ciuc – oferă celor mici, an de an, activități decorative de tip atelier, bazate pe meșteșugurile medievale, organizate cu sprijinul asociațiilor Pörgettyű, Talentum și Arany Griff Rend. În acest an, a colaborat și Orchestra Barocă a Liceului de Arte „Dr. Palló Imre” din Odorheiu Secuiesc, condusă de profesoara Viktória Veress. Grija pentru asigurarea ieșirii în public, esențială pentru formarea viitorilor artiști, se manifestă așadar, prin programarea celor mai tineri în Festival – un alt exemplu din acest an fiind ansamblul Szárhegyi Klasszikusok, de la Lăzarea, alcătuit din discipoli si profesorului de muzică Árpád Kolcsár. La câteva ediții, fusese invitată formația de dansuri istorice a Casei de Copii din Cluj, cu rezultate meritorii și pe care ar fi de dorit să se găsească soluții administrativ-financiare pentru a o perpetua.

Prelegeri teoretice întregesc pregătirea cursanților. În acest an, ele au avut conținuturi aplicative: procurarea de partituri de muzică veche de pe internet (Csaba Fodor), tehnica de relaxare Alexander (Sam Chapman), respectiv, legate de surse documentare autohtone (Gradualul protestant tipărit la Alba Iulia în 1636 – András Cs. Szabó).

Și în acest an, s-a confirmat necesitatea despre care am scris cu un an în urmă: „...practicile de dirijat istoric sunt o problemă acută a mișcării de muzică veche din România. Ea nu ar putea fi rezolvată în decurs de cinci zile, în cadrul unor cursuri de vară, dar poate că, totuși, și aici, s-ar putea face deschideri. Pe termen lung, este sarcina dificilă a învățământului universitar de specialitate să și-o asume. Pe termen scurt sau mediu, revine chiar dirijorilor care abordează domeniile stilistice ale muzicii vechi să conștientizeze necesitatea cunoașterii principiilor ritmice, de articulație și de gestică specifice” (cimec.ro/Muzica/Cronici/ElenaSorban154.html). Așteptăm ca Universitatea de Vară să își asume, cât de prompt, această misiune esențială!

Vivat, crescat, floreat!