---

Opera Maghiară Cluj-Napoca
Das Liebesverbot de Richard Wagner
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 16 ianuarie 2017)

---

Carnavalul și opera – două noțiuni care, uneori se intersectează!... În secolele al 17-lea și al 18-lea, stagiunile de operă culminau în timpul carnavalului. Mai recent, opera de tinerețe a lui Wagner (Das Liebesverbot, 1836) sau musicalul inspirat de Caragiale, al compozitorului clujean Béla Hary (D’ale carnavalului, 1981) sunt doar două exemple relevante în acest sens.

Am audiat Das Liebesverbot („Dragostea interzisă”) de Richard Wagner la Opera Maghiară de Stat clujeană, instituție care a programat acum al treilea spectacol al premierei din România, care a avut în septembrie 2015.

Această a doua operă terminată și prima reprezentată a compozitorului romantic german a pornit de la piesa lui Shakespeare, „Măsură pentru măsură”, în prelucrarea ca libret făcută de muzicianul însuși – cu subtitlul „Novicea din Palermo” și determinarea de subgen „Grosse komische Oper” („Mare operă comică”).

Ce demonstrează această creație de tinerețe, din punct de vedere stilistic? Câteva repere contrastante ar fi: conținutul de comedie, prea puțin caracteristic creațiilor sale de maturitate (exceptând satira „Maeștrilor cântăreți”), dar și exaltarea iubirii, ca temă literară definitorie a sa; muzica antrenantă, care nu lasă să se întrevadă trăsăturile estetice ale „operei viitorului”, dar și patosul rolului central Isabella.

Uvertura – care se înscrie pe tradiția franceză (între Auber și Offenbach) – a fost lăsată să răsune ca atare, fără a-i adăuga imagini scenice, cucerind audiența, ca potpuriu dansant. Localul de petreceri (primul tablou) și mănăstirea (tabloul al doilea) prefigurează dualitatea din Tannhäuser. Comicul de situație al acestui libret – generat de aparența virtuții și realitatea erotică întruchipată de personajul principal masculin – este potențat de interpretarea regizorală a lui Máté Szabó, care aduce acțiunea mai aproape de zilele noastre, în anii 1920, în societatea americană marcată de prohibiție.

Rolul Isabella este singurul care, prin intensitatea expresiei, sugerează eroinele wagneriene de mai târziu – iar tânăra soprană Apollónia Egyed a fost la înălțimea cerințelor (deopotrivă prin muzicalitate, rezistență și aspect) – făcându-ne să sperăm că vom putea conta pe ea și în alte opere germane. La reprezentația din 10 ianuarie 2017, în rolul central al tiranului Friedrich, glasul baritonului Sándor Balla a sunat fără obișnuita-i strălucire, compensat însă de jocul actoricesc convingător. În alte roluri, s-au reliefat sopranele Zsuzsa Barabás și Judit Hary, tenorii Levente Szabó și Adorján Pataki, basul János Szilágyi, corul pregătit de Szabolcs Kulcsár. Culorile bine armonizate ale scenografiei – decoruri de Balázs Cziegler, costume de Ildikó Tihanyi – și coregrafia de Melinda Jakab au dinamizat spectacolul.

În concluzie, un prilej de bucurie pentru toți: cine îl agreează pe Wagner, este satisfăcut să îi cunoască începuturile, detectând câțiva germeni ai stilului său personal (configurat ca atare, abia la câțiva ani după această creație, pe care a renegat-o ulterior), iar cine nu – poate savura aici, în opera „Dragostea interzisă”, o autentică reprezentare a tradiției de... operetă, a ceea ce vor fi făcut în a doua jumătate a secolului al 19-lea, Offenbach sau Johann Strauss-fiul.

Das Liebesverbot: un inedit și fascinant portret al lui Wagner, la tinerețe, redat de colectivul Operei Maghiare clujene, sub bagheta eficientă a dirijorului György Selmeczi, cu succes!