 |
Cronica muzicală on-line  |
||||||
|
Cluj, Festivalul Mozart 2016 – Mai puțin ca perfect...? (Le Festival Mozart, Cluj, 2016  )(Elena Maria Șorban, muzicolog – 21 decembrie 2016)
Mozart tulburat de sentimente adolescentine (la 17 ani) și influențat de estetica Sturm und Drang a anilor 1770-1780 folosea, în Simfonia nr.25 în sol minor, mijloace de limbaj muzical vehemente. La a XXVI-a ediție a Festivalului Mozart, dirijorul Noam Zur (Israel) a condus Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Transilvania” pe de rost și cu avânt, rotunjind programul prin cealaltă Simfonie mozartiană în sol minor, celebra Simfonie nr.40. Doar că în prima piesă, muzica a fost frânată de compartimentul celor patru corni, pentru care instrumentele de care dispune deocamdată instituția nu corespund tehnic cu cerințele originare (corni naturali în sol și mi bemol)... Miezul serii – Concertul în mi bemol major, K. 271 – a sunat desăvârșit, prin limpiditatea discursului pianistic al profesoarei universitare Dana Borșan, în consens absolut cu ansamblul orchestral și cu stilul clasic. Dana Borșan a revenit pe scena Festivalului într-un recital intitulat Clasic pur, datorită configurației de program cu piese de Haydn – Mozart – Beethoven. Doar că niciodată clasicul, din punct de vedere istoric-stilistic, nu este „pur”, ci amalgamat cu elemente galante, sensibile sau romantice – așa cum de data aceasta au arătat îndeosebi piesele din partea a doua a recitalului: Variațiunile în La major de Mozart, respectiv Variațiunile în fa minor de Haydn și Variațiunile „Eroica” de Beethoven. Personalitatea interpretativă a Danei Borșan oscilează între polii complexității romantice și limpiditatea clasicului. Din acest punct de vedere, recitalul a reușit să transmită ideea de „clasic pur” – cu adaosul specific al maturei sale personalități artistice, care a reușit să facă pianul având calități deloc superlative să fie cantabil, nuanțat, cald, expresiv – mai ales în Variațiunile duble de Haydn – luminate, Variațiunile de Mozart – grațioase, iar Variațiunile „Eroica” de Beethoven – redate cu monumentalitate copleșitoare!
A doua și a treia zi: concursul de interpretare pentru formații camerale de trio cu pian, la care au participat opt ansambluri de tineri interpreți. Juriul prezidat de violoncelista Diana Ligeti s-a declarat asupra calității muzicale excelente a tuturor interpreților. După cum a relevat concertul final, în care am audiat cele patru formații laureate, câștigătorii Premiului I – violonista Sonia Vulturar, violoncelistul Daniel Demian, pianistul Bogdan Bohuș – s-au distins în raport cu colegii lor, prin omogenitatea expresivă a celor trei membri, tonul generos și totuși în limitele sonore ale stilului. Al doilea concert al Festivalului a continuat tradiția ultimilor ani, prin concertul dedicat celor mai mici auditori. Un concert realizat de o echipă de muzicieni și copii inimoși, coordonată (și în calitate de dirijor, și de moderator) de Dalma Lidia Kovacs, îndrumător dr. Ștefana Țițeica – echipă care, alături de omul eficient din culise, Corina Ceclan, realizează un asemenea concert deja de patru ediții încoace. Doar că miza temei propuse a fost îndoielnică – după cum a arătat-o și dialogul inițial. Moderatoarea: „Ce poveste vom asculta azi?”; copiii: „Despre Mozart!”; „Nu, ci despre arca lui Noe”. Sunt convinsă că personalitatea copilului-minune ar putea asigura conținutul unor povești convingătoare cu și despre Mozart, fără a fi nevoie de subterfugii onomatopeice prin toată literatura muzicală, care pot crea confuzii în mintea micilor auditori asupra identității compozitorilor!... Un copilaș-Mozart ne întâmpina, conștient de importanța rolului său, la intrarea în sala de concerte. Dar copilașul a dispărut în public, la fel ca și muzica lui Mozart (statistic, cam 10%) în „arca lui Noe”... Dar efectul de ansamblu a fost bun: muzicienii au cântat și au interacționat cu sala în vervă, copiii au fost delectați și, desigur, câștigați pentru cauza muzicii culte. Respectând rețeta ideală, un concert pentru copii aduce copiii pe scenă: de această dată, mici elevi de la Colegiul de Muzică „Sigismund Toduță”. Concertul de arii este, îndeobște, un gen riscant de spectacol, din cauza potențialei lipse de coerență. Aceste dificultăți inerente au fost surmontate parțial de organizatorii de la Opera Maghiară de Stat, care au invitat și colegi de la Opera Națională Română. Elizabeth Askren (SUA/Franța) a condus concertul, de asemenea, din postură de dirijoare și moderatoare, în mod fin, atent și expresiv, pe firul epic intitulat „Poveste de dragoste”, împletit mai puțin convingător în partea întâi și mai variat, prin afectele de tristețe, răzbunare și împăcare, reunite în partea a doua – înșirând fragmente din operele Nunta lui Figaro, Don Giovanni, Così fan tutte și Flautul fermecat. Din multitudinea interpreților, am remarcat (în ordinea apariției) prospețimea lui Judit Hary (Papagena), noblețea vocii sopranelor Brigitta Kele (Donna Elvira, apoi Contesa) și Apollónia Egyed (Contesa), excepționala voce bogată în armonice și cultura stilistică a basului Sándor Köpeczi, precum și extraordinara consistență și expresivitate a vocii de coloratură a sopranei Ibolya Vigh (două nume abia cunoscute, care ar putea cânta Comandorul, respectiv Regina Nopții, oriunde în lume). 
Cvartetul ARCADIA
Orchestra de cameră Diletto musicale, condusă de violonista Melinda Béres, s-a recomandat ca un ansamblu demn de încredere pentru a prezenta stilul clasic în mod autentic, pe orice scenă de notorietate. Cei 10 instrumentiști de la Academia de Muzică „Gh. Dima” colaborează ideal în a da viață „piruetelor” și liniilor cantabile de Mozart, așa cum a reieșit din cele trei Divertismente (K. 137, 136 și, mai ales, 138), dar și din acompanierea solistei. Aurelia Vișovan a cântat Concertul în la major, K. 414, cu măiestrie ludică adaptată specificului unui instrument istoric – un fortepiano vienez din anul 1825 (achiziționat pentru instituția universitară clujeană de profil, prin programul Academia „Sighișoara”). Calitățile intelectuale ale tinerei interprete au reieșit și din comunicarea făcută la Simpozionul Mozart din acest an, unde și-a prezentat experiența, prin abordarea comparativă a pieselor clasice pe fortepiano și pe pian, rezumând problematica specifică de tușeu, atac, ritmică și dinamică rezultată prin diferențele de construcție ale instrumentelor cu claviatură din jurul anului 1800 și cele din practica curentă. Simpozionul de muzicologie menționat s-a deschis cu retrospectiva oferită de prof. univ. dr. Adriana Bera asupra sfertului de veac al Societății Române Mozart, înființată la bicentenarul morții lui Mozart (1991), în condițiile de efervescență de după căderea comunismului, de regretatul mentor Francisc László – ani în care mutațiile sociale s-au reflectat și asupra acestei organizații, necesitând adaptare managerială continuă. Cursurile de măiestrie oferă componenta de perspectivă a Festivalului. Absolventă a instituției clujene, violoncelista Diana Ligeti, astăzi interpretă de talie mondială și cadru didactic la Conservatoire National Supérieur de Musique et de Danse din Paris, și-a împărtășit arta prin cursurile de măiestrie la violoncel și muzică de cameră. A sosit vremea ca și Aurelia Vișovan să țină cursuri de măiestrie, așa cum a făcut-o, la actuala ediție, Vlad Iftinca, pianist membru al colectivului artistic al Metropolitan Opera din New York – și el, laureat al Concursurilor Mozart. Comunicarea lui Vlad Iftinca despre dramaturgie și tipologie vocală în Don Giovanni de Mozart a adus detalii pe care numai practicianul le poate desluși, dar a făcut și dovada cunoașterii variantelor istorice ale operei. Regizoarea Anca Mihuț, de la Academia de Muzică clujeană, adepta purității stilistice și în realizarea scenică, a prezentat la același Simpozion, opiniile conștiente ale lui Mozart asupra operei, așa cum sunt ele documentate prin moștenirea epistolară – scrisori a căror cunoaștere este necesară pentru interpreții lui Mozart, din toate timpurile. Concertul de încheiere al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii „Transilvania”, condus de dirijorul rus Valentin Uryupin, a adus elemente totlizatoare, dar și noutăți. Uvertura Prima la musica e poi le parole a făcut, prin autorul ei, Antonio Salieri, aluzii la coexistența dintre măiestrie și geniu. Violonista Alissa Margulis m-a contrariat prin abordarea excesiv de virtuoză, plasabilă în afara stilului clasic, a grațiosului Concert în re major, K. 218, ca apoi, alături de Răzvan Popovici, în Simfonia concertantă pentru vioară și violă, K. 364, să se „umanizeze”, intrând, totodată, în ambaința clasicismului. Cele mai frumoase momente ale concertului final au fost Simfonia K. 16 (prima simfonie a copilului-minune, din anul 1764), redată cu un ansamblu de tip cameral, în mod elegant, respectiv bisul soliștilor: mișcarea ultimă din același Duo K. 423, pe care îl ascultasem cu membrii „Arcadia” și care ar putea fi obiectul unui studiu de interpretare comparată – dat fiind că toate concertele din Festivalul Mozart sunt păstrate pe film.
Mai puțin ca perfect? Da și nu chiar. Pentru că un atribut al perfecțiunii este acela de a anihila imperfecțiunile ocurente. Este și darul lui Mozart pentru noi, cei de acum și de aici. * Fotografii de Dionisie STOIAN. RÉSUMÉ La Société Roumaine Mozart a été créée à l’occasion du bicentennaire de la commémoration de la mort de Mozart, dans les conditions de l’effer¬vescence sociale d’après la chute du communisme. Son bilan comprend le Festival et le Concours d’interprétation Mozart – dont plusieurs lauréats ont fait une carrière internationale. Parmi eux, cette édition a reprogrammé la pianiste Aurelia Vișovan (Vienne; cette fois, au fortepiano, très expressive et consciente des différences entre les deux instruments), à côté de l’orchestre de chambre „Diletto musicale”, des membres du Quatuor à cordes „Arcadia” dans un program avec duos et trios, le pianiste Vlad Iftinca (Metropolitan Opera New York). Le rôle de directrice-modératrice, c’est un modèle actuel de présentation, pris maintenant par Dalma Kovács dans le concert enfentin habituel du Festival et par Elizabeth Askren à la tête de l’ensemble d’Opéra d’État Hongrois de Cluj, avec un concert des airs, où la soprano Ibolya Vigh et le basse Sándor Köpeczi ont montré une qualité exceptionelle de la Reine de la nuit, respectivement, du Commandeur. |
|||||||
