Elena Maria Sorban Cronica muzicală on-line     HOME



Concert aniversar de muzică religioasă

(Concert anniversaire à Lisbonne )


(Elena Maria Șorban, muzicolog – 16 decembrie 2016)


300 de ani de la crearea Patriarhatului de Lisabona (urmaș al Diocezei datând din secolul al IV-lea) au fost celebrați la Teatrul Național São Carlos, la 25 noiembrie. Evenimentul a prilejuit rememorarea muzicii baroce și clasice portugheze. Doar că repertoriul a fost selectat destul de aleatoriu, iar realizarea a fost marcată de un cor supradimensionat, o orchestră plictisită (Orquestra Sinfónica Portuguesa), având pe dirijor (Rui Pinheiro) și soliști (soprană-subretă, mezzosoprană verdiană, tenor uzat și bas comic) plasați în afara stilului.

Carlos Seixas (1704-1742) a fost unul dintre contemporanii lui Domenico Scarlatti (care s-a aflat, o scurtă perioadă, 1720-21, în serviciul curții regale portugheze). Creația lui Sixas cuprinde lucrări de clavecin și vocal-instrumentale religioase, din care am audiat acum Credo din Misa în sol major. O arie de soprană, de mare dificultate, de Francisco António de Almeida (c. 1702-1755), din oratoriul La Giuditta (Roma, 1726) a reprezentat o culminație a programului jubiliar, în care soprana (Sandra Medeiros) și-a depășit, prin soluții tehnice bine aplicate, propriile limite. Câte o secțiune de misă, respectiv de Te Deum, de João de Sousa Carvalho (1745-c. 1798, contemporan al lui Mozart, autor de numeroase opere) au încheiat prima parte a programului.

Marcos Portugal (1762-1830, autor preponderent de opere, contemporan cu Beethoven, având, frecvent, tematică teatrală similară cu Mozart) a fost reprezentat cu Te Deum în re major, P04.08 (1802).

Puterea muzicii a creat entuziasmul publicului, în pofida lipsurilor calitative ale interpretării. Aș fi așteptat mai multă cultură de la capii de astăzi ai Bisericii, organizatori ai acestui concert!


RÉSUMÉ

La fête des 300 années d’existence du Patriarchat de Lisbonne a eu lieu au Théatre National São Carlos, le 25 novembre 2016. Une chorale surdimmensionée, un orchestre ennuyé, des solistes et un maître hors du style ont interprété des fragments par Carlos Seixas, Francisco António de Almeida, João de Sousa Carvalho et le Te Deum en Ré majeur par Marcos Portugal. C`est la force de la musique d’enthousiasmer le public - même avec moins de qualité. Mais les dirigéants d’aujourd’hui de l`Église Mère devraient savoir plus sur l`art musical.

Copyright: cIMeC 2016