Elena Maria Sorban Cronica muzicală on-line     HOME



Festivalul Internațional A Tribute to György Ligeti in his Native Transylvania
la prima ediție, 2016
abstract

(Elena Maria Șorban, muzicolog – 2 iunie 2016)



György Ligeti (Târnăveni, 28 mai 1923 – Viena, 12 iunie 2006) este considerat un creator din ce în ce mai semnificativ pentru perspectivele artei muzicale contemporane. Aducerea la numitor comun a percepției personalității sale din Transilvania natală cu cea din Europa este o sarcină de exemplar profesionalism, asumată de muzicologa Dr. Bianca Țiplea-Temeș – susținută organizatoric de Asociația Transylvania Art and Science Cluj și de Academia de Muzică „G. Dima". Primaria municipiului Cluj-Napoca, Consililul Județean Cluj și Primăria Târnăveni au susținut Festivalul într-un demers exemplar (lista sponsorilor, la finalul articolului).

Placa memorială de la Târnăveni<br />(Foto©Windro)
Placa memorială de la Târnăveni
(Foto©Windro)
Festivalul și-a desfășurat prima ediție (26-28 mai 2016) la Cluj și la Târnăveni, potrivit celor mai înalte standarde interpretative și muzicologice. Toate manifestările au fost onorate de prezența doamnei Vera Ligeti, soția compozitorului. Concertele au fost susținute de Artur Kaganovsky (la violă) și Cvartetul de coarde „Arcadia", cărora li s-a alăturat – prin programarea unei piese ligetiene – Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat „Transilvania", dirijată de Horia Andreescu. Consider că este important pentru cititori ca în această cronică să prezint și ideile puse în circulație la Conferința internațională de muzicologie Ligeti’s Legacy in Retrospect. O clasă de măiestrie de compoziție muzicală a fost oferită de Manfred Stahnke (discipol și urmaș al lui Ligeti la catedra universitară de compoziție din Hamburg). Ultima zi a Festivalului s-a desfășurat la Târnăveni, unde lui Ligeti i-a fost conferit, post mortem, în ziua aniversării sale (28 mai), titlul de cetățean de onoare și a fost dezvelită o placă memorială.

Ambianța art nouveau a sălii festive din sediul clujean al Băncii Naționale – care a sprijinit cu generozitate Festivalul – a rezonat cu epoca prezenței interbelice a lui Ligeti la Cluj. Dotările tehnice de maximă eficiență, puse la dispoziție, au arătat implicarea pe care prestigioasa instituție o oferă culturii.

Iată câteva idei principale din conferința muzicologică, prin care Bianca Țiplea-Temeș a transformat Clujul în centru de cercetare ligetiană de importanță mondială. Grotescul în muzica lui Ligeti (keynote speaker Wolfgang Marx, Dublin) este o temă firească și generoasă, referitor la cel care a înfruntat regimurile totalitare, într-o atitudine similară cu Șostakovici – dar cu procedee muzicale diferite. Microtonalul în compoziția actuală (Manfred Stahnke, Hamburg) este un subiect în care Ligeti a deschis drumuri dezvoltate și astăzi. Cu referire la Lewis Carroll (prozator agreat de Ligeti), titlul „Pe urmele Iepurașului Alb" (Adrian Pop, Cluj) a tratat tehnic, dar și alegoric, conceptul Moment-Form al lui Stockhausen, aplicat asupra celor „Zece piese pentru cvintet de suflători" de Ligeti. Îmbinarea dintre metaforic și examinarea scriiturii a fost proprie și analizei la Sonata pentru viola solo de Ligeti (Pavel Pușcaș, Cluj). Sursele românești – cunoscute pe teren și prin stagiul la Institutul de Folclor din București al lui Ligeti, în 1949/50 – au fost relevate ca permanență în creația lui (comunicarea bazată pe studiul manuscriselor de autor, a Biancăi Țiplea-Temeș, Cluj). Privirea în laboratorul de creație a fost multiplicată de considerațiile asupra pieselor Atmosphères (Julia Heimerdinger, Viena), Requiem (Tatiana Oltean, Cluj), de analiza matematică a limbajului compozitorului (matematiciana-muzicolog Amalia Szűcs-Blănaru, doctorandă la Cluj), precum și asupra timbrului muzical (Mike Searby, Londra). Nuanțe biografice au fost puse în lumină din perspectivă memorialistică și interpretativă (compozitorul Cornel Țăranu, conducătorul ansamblului Ars Nova), apoi a caietelor autobiografice timpurii, care atestă asumarea tradițiilor iudaice (cântecul Kineret de Ligeti, ca unicat – Heidy Zimmermann, Fundația „Paul Sacher" din Basel), a similitudinilor și diferențelor dintre Ligeti și Kurtág (Márton Kerékfy, Budapesta). Finalul conferinței a preilejuit întâlnirea cu Ligeti la tinerețe, într-o conferință publică susținută la Berlin, înregistrată integral pe peliculă (22 februarie 1963 – film prefațat acum de Louise Duchesneau, fostă asistentă a lui Ligeti, între anii 1983-2005). Contextul acestei conferințe susținute la Berlin fusese serialul Musik im technischen Zeitalter („Muzica în epoca tehnologică"), cu 12 episoade, realizat de criticul Hans Heinz Stuckenschmidt – care nu îl agrea pe Ligeti, acesta fiind invitat din cauze conjuncturale: indisponibilitatea de participare a lui Olivier Messiaen… Din film, preiau spre reflecție ideea că „esențialul este intuitiv", iar analistul – spunea Ligeti – are darul de a descoperi în muzică, aspecte pe care autorul nu le-a conștientizat...

Artur Kaganovsky la violă, (Foto©Windro)
Artur Kaganovsky la violă
(Foto©Windro)
Concertul cameral a prezentat același program, mai întâi în sala de conferințe a Băncii Naționale din Cluj, apoi în sinagoga din Târnăveni. În urbea de pe Târnava Mică, muzicologii și artiștii au fost oaspeții Primăriei, gazde fiind consilierii locali, fostul primar, dl Octavian Popa, primarul în funcție, dl Sorin Megheșan. La dezvelirea plăcii comemorative de pe casa copilăriei muzicianului (identificată ca atare prin laborioase cercetări de arhivă), a cântat (cu aplomb și unele intonații „microtonice") fanfara de tineret „Armonia", pregătită de profesorul Willy Halmen. Participanților le-a fost oferită apoi vizitarea sinagogii, care adăpostește colecția etnografică și documentară a Fundației „Târnava Mică". Am avut, astfel, prilejul de a cunoaște potențialul remarcabil al locului – care ar putea deveni un Eisenach al pelerinajului cultural contemporan, dacă autoritățile și sponsorii vor rămâne la datorie, așa cum se cuvine.

De această dată, la violă, eminentul tânăr violonist Artur Kaganovsky (SUA) a interpretat Sonata pentru violă solo de Ligeti (1991-94), surmontând provocările ei tehnice considerabile și reușind să pună în valoare intențiile compozitorului. Am avut curiozitatea să văd partitura și am găsit o postare pe youtube (în treacăt fie spus, cu peste 24 de mii de vizualizări!, la care nu este precizat interpretul). Pot aprecia, așadar, și mai mult calitățile versiunii lui Kaganovsky – care și-a adaptat intonația în mod sesizabil la scările naturale, a simțit și a transmis impasul din mișcarea Facsar (care s-ar traduce „Răsucește") sau din toccata Prestissimo con sordino, a cântat flautando și feroce după cum i se cere în Lamento, a construit expresiv finalul Chaconne chromatique. Artur Kaganovsky – un interpret care percepe și comunică dramatismul muzicii, care știe să fie imperativ și contemplativ! Simbolică reluarea capodoperei la dezvelirea plăcii comemorative, pe care este inscripționat tocmai începutul „Horei lungi" din deschiderea Sonatei.

Cvartetul ARCADIA (foto Liviu Diaconescu)
Cvartetul ARCADIA
(foto Liviu Diaconescu)
Cvartetul „Arcadia" a adus pe scenă un program Haydn – Ligeti – Bartók. În Cvartetul în fa minor, op.20 nr.5, de Haydn, am apreciat nuanțarea retorică a discursului clasic, calitățile sale cantabile, precum și limpezimea fugii duble din final.

Cvartetul de coarde nr.1 de Ligeti, intitulat Métamorphoses nocturnes (compus în anii 1953-54) este o lucrare extrem de tensionată și de solicitantă pentru interpreți. „Arcadienii" au redat-o foarte firesc, amintindu-mi chiar, la al doilea prilej, de Concertul pentru fagot și orchestră La Notte, de Vivaldi – prin dezinvoltură și umorul licărind din încărcătura tragică. Nemaivorbind de caracterul de dans, indicat de Ligeti însuși (Tempo di Valse, moderato, con eleganza, un poco capriccioso) -, comparația cu Șostakovici din conferința muzicologică aflându-și aici concretizarea.

Dansurile populare românești de Bartók (versiunea originară: pentru pian) și-au aflat o nouă ipostază, cu totul convingătoare, în aranjamentul făcut pentru cvartet de coarde, de Dan Variu. Un aranjament care îmbină fidelitatea față de sursă cu originalitatea unor gesturi sonore (strigături), a căror sursă se află în însuși dansul popular. Plasarea „Dansurilor" la finalul recitalului a detensionat ambianța, iar virtuozitatea și sincronizarea interpreților a fost, și aici, perfectă.

Ca o problemă de principiu, notez că publicul de concert merită, cât mai adesea, și explicații – așa cum la Cluj, compozitorul Adrian Pop și-a asumat rolul călăuzitor, în deschiderea recitalului -, pentru ca muzica zilelor noastre să acceadă la o receptare bazată pe reflecție.

Cu o seară înainte, abonații Filarmonicii clujene au ascultat în deschiderea programului, „Concertul românesc" pentru orchestră (1951), de Ligeti. O muzică situată între Bartók și… Ligeti, cel de mai târziu, care tocmai revenise din România, unde făcuse culegeri de folclor și căreia, la acea vreme, cenzorii i-au refuzat prezentarea, etichetând-o ca fiind „formalistă", din cauza unor disonanțe considerate prea îndrăznețe. Dirijorul Horia Andreescu a făcut dovada faptului că, după versiunile sale de referință asupra lui Enescu, ar putea începe un nou capitol major de activitatea sa, prin abordarea creației lui Ligeti. Nu ar trebui făcut „decât" un proiect prin care Filarmonica „Transilvania" să îi fie alături!

Nu s-ar cuveni să extind cronica la ceea ce depășește subiectul, însă nu se poate să nu remarc performanța admirabilă a violonistului Răsvan Dumitru, de a fi pe scenă trei seri, consecutiv – și, de fiecare dată, impecabil. În prima și a treia seară, ca membru al Cvartetului „Arcadia", iar aici, ca solist al Triplului concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră de Beethoven. Din interpretarea care i i-a al[turat pe Ion Storojenco (violoncel), Horea Haplea (pian) și orchestra condusă de Horia Andreescu, am reținut îndeosebi frumusețea părții a doua. După pauză, a fost cântată Simfonia nr. 8, în Sol major, de Antonín Dvořák, cu efect tonifiant.

Nu s-ar cuveni să extind cronica la ceea ce depășește subiectul, însă nu se poate să nu remarc performanța admirabilă a violonistului Răsvan Dumitru, de a fi pe scenă trei seri, consecutiv – și, de fiecare dată, impecabil. În prima și a treia seară, ca membru al Cvartetului „Arcadia”, iar aici, ca solist al Triplului concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră de Beethoven. Din interpretarea care i-a alăturat pe Ion Storojenco (violoncel), Horea Haplea (pian) și orchestra condusă de Horia Andreescu, am reținut îndeosebi frumusețea părții a doua. După pauză, a fost cântată Simfonia nr.8, în Sol major, de Antonín Dvořák, cu efect tonifiant.

La Târnăveni, o asistență interesată și numeroasă, formată din protipendada locală, a populat sinagoga părăsită. Câteva persoane venite special de la Cluj, pentru recitalul de duminică după-amiază, au demonstrat că turismul cultural a început să funcționeze și pe meleagurile noastre. Mi se pare că, alături de aplauze, se mai prefigurează un criteriu de popularitate pentru concerte: pozele pe care oamenii le fac cu telefoanele mobile – iar acest indiciu a fost, cu această ocazie, relevant. Observații de la fața locului arată că sinagoga din Târnăveni are pentru cine să fie pusă în circulația culturală!

Vera Ligeti, soția compozitorului  (Foto©Windro)
Dna Vera Ligeti,
soția compozitorului
(Foto©Windro)
Pentru mine, prima deschidere a sufletului față de muzica lui Ligeti a fost filmul documentar de Michel Follin (Arte, 1993), cu Ligeti însuși… Porecla pe care i-o dau acestui personaj, care spunea că visa muzici și pe care, de atunci, îl iubesc, este „Visătorul de sunete"…

Bianca Țiplea-Temeș, realizatoarea Festivalului, mărturisea în rândurile ei din programul de sală, că experiențele care au îndreptat-o spre tema de cercetare Ligeti au fost „cursurile de stilistică ale profesorului Cornel Țăranu, Requiemul cântat de către corul «Antifonia», dirijat de către profesorul Constantin Rîpă, scrierile lui Francisc László și Dora Cojocaru, culminând cu studiul manuscriselor ligetiene la Fundația «Paul Sacher» din Basel". Vise, care, iată, au forța de a se împlini! Să visăm împreună la impunerea orașului Târnăveni, cu monumentele sale istorice de pe durata a peste șapte secole, pe harta culturală europeană, datorită lui Ligeti… Să visăm un „ghid Ligeti" destinat publicului meloman – așa cum există cărți de acest fel despre Enescu (Bentoiu), Bartók (Kroó) sau Kodály (Breuer)… Un volum în care să fie publicată corespondența cu contemporanii săi români, între care Anatol Vieru sau Ștefan Niculescu… Și că, pe parcursul anilor, Festivalul Ligeti va ajunge să programeze și să facă înregistrări cu tot mai multe lucrări ale Maestrului celebrat, propulsând gândirea contemporană spre viitor!


SPONSORI:
Sponsori














* Pentru a vedea fotografia mărită, dați click pe imagine.



ABSTRACT:

The first edition of the György Ligeti International Festival and Conference took place in Cluj and Târnăveni, in the natal Transylvania of the composer, 26 to 28 of May 2016. It was excellently organized by musicologist Dr. Bianca Țiplea-Temeș, with participation of Wolfgang Marx (Dublin), Manfred Stahnke (Hamburg; who also held a masterclass on microtonality), Heidy Zimmermann (Basel), Julia Heimerdinger (Vienna), Mike Searby (London), Mártom Kerékfy (Budapest), Louise Duchesneau (Hamburg), and Adrian Pop, Cornel Țăranu, Pavel Pușcaș, Bianca Țiplea-Temeș, Amalia Szűcs-Blănaru, Tatiana Oltean (all six from Cluj). The music was performed by the young-mature instrumentalist Artur Kaganovsky (Viola Solo-Sonata by Ligeti) and the „Arcadia" String Quartet (Métamorphoses nocturnes and also Haydn and Bartók – a good transcription of the Romanian Dances for piano, made by Dan Variu, that brought the work closer to its roots). The State Philharmonic conducted by Horia Andreescu played the Romanian Concerto for Orchestra by Ligeti, making me dream about a large scale Ligeti record series. In the natal town of the composer, Târnăveni, a memorial plaque was inaugurated and Ligeti was distinguished post-mortem as honorary citizen. It remains that the beautiful synagogue of the city shall become a real cultural space.


* To see the photos in a larger format, click on the image.

Copyright: cIMeC 2016