Elena SORBAN - cronici muzicale

De această dată, termenul „laborator” potențează mesajul estetic al piesei – one-woman show al dansatoarei Linda Kapetanea (Grecia), în coregrafia sa și a lui Josef Frucek (Slovacia). Titlul principal (W Memorabilia) și cel secundar (Phaedra’s Laboratory) se referă la ceea ce rămâne în sufletul unei femei rănite în dragoste: curajul de a experimenta cu propriile amintiri.
Un spectacol șocant (vizual, motric, auditiv) și tulburător prin mesaj. Femeia cu o ținută statuară și încălțată în adidași își experimentează propriul destin tragic. Laboratorul are un monocord hiperbolizat, un panou cu surse luminoase, un perete de cățărat, un ecran alb și o inimă de lut. Show-ul se divide în scene distincte prin cortina sonoră a monocordului – tradiționalul instrument acustic al lui Pitagora, mânuit de protagonistă. Aparițiile femeii parcurg etapele de veșminte în alb antic, salopetă de lucru, costum negru de gimnastică, rochie roșie de vampă. Femeia-mireasă devine „bărbată”: îmbrăcată în salopetă, ea construiește și vopsește peretele de escaladă. Combinațiile dintre elementele simbolice ale decorului și cele de vestimentație sunt multiple. Panoul cu lumini încălzește sau orbește, ecranul alb proiectează silueta ei dreaptă sau frântă în conștiințele noastre. Inima de lut este colorată cu pensula și străpunsă în stil vudu, lichidul care se scurge din ea este folosit pentru a desena pe peretele de escaladare un triunghi negru (care se dovedește o vulvă), peretele este cucerit și distrus, monocordul se transformă în instrument de percuție și i se atașează un microfon, iar în cântecul cu șoapte și urlete (sugestii heavy metal), textul central: love-love-love pronunțat repetitiv, rapid, devine bla-bla-bla. O caricatură intens tragică a femeii singure.

Dansul cu elemente eterogene stilistic se configurează în descărcări nervoase, convulsii, contorsiuni, robot dance, escaladări, zbateri, pantomimă – unificate, cu incontestabilă virrtuozitate, de tema abandonului. Deznodământ: golirea de materie și autopironirea.

Muzica – majoritar înregistrată, dar cu elemente adăugate live – primește rost prin mișcarea scenică. Autorul ei, Vassilis Mantzoukis, îmi pare un demn continuator al lui Xenakis și deplin convingător.

Un spectacol urmărit cu încordare de publicul Festivalului Steps, afirmând, parcă, puterea paliativă a experimentului – pentru că traumele nu pot fi îndepărtate prin iluzii taumaturgice.

După acest timp maxim concentrat în șaptezeci de minute, nu rezist să nu merg în culise pentru a schimba câteva vorbe cu interpreta, Linda Kapetanea – și găsesc o femeie echilibrată, puternică, mărturisind că viața ei este dedicată soțului – coregraful Jozef Frucek – și copiilor săi. Rămâne mirarea: cum poate arta să exprime atât de bine durerea de care nu ai avut parte?... Și admirarea.

Echipa spectacolului: concepția și coregrafia: Linda Kapetanea – Jozef Frucek (compania RootlessRoot); muzica: Vassilis Mantzoukis; lighting design: Sofia Alexiadou; light development: RootlessRoot, Manolis Vitsaxakis; director tehnic: Manolis Vitsaxakis; tehnician audio: Kostis Pavloupoulos; consilier artistic: Paris Mexis; scenografie: Jozef Frucek, Vassilis Mantzoukis; costume: Isabelle Lhoas; dramaturgie: Martin Kubran.