---

BALLET BAR – COMPANIA PYRAMID, FRANȚA
Festivalul de Dans Contemporan STEPS, ediția a doua, Cluj-Napoca, 20 mai – 21 iunie 2015
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 17 iunie 2015)

---

Dans hip-hop, muzică predominant electro, ambianța unui bar. Dacă nu ar fi fost și câteva ingrediente speciale, putea să fi fost neinteresant. Succesul rețetei a venit de la virtuozitate și umor. Cinci dansatori (pe afiș apăreau șase), foarte flexibili pe un scenariu presărat cu situații umoristice din cotidian – datorită cărora totul a ajuns, pur și simplu, la aplauze care însoțeau ritmic scena!

Ca muzicolog, regret iarăși (ca și în precedentele seri ale Festivalului) că spectatorii nu primesc un desfășurător a ceea ce se aude pe înregistrare. Mișcările hip-hop (stil inițiat în anii ’70) se petrec pe o cuprindere istoric-muzicală mai largă, care ajunge tot mai în urmă – în prima etapă, cu o jumătate de veac, la charleston și boogie-woogie. Barul are, și el, aspect retro, iar picupul și discurile de vinil devin sursă de umor. Muzica indoneziană (gamelanul la modă în Parisul de la finele secolului al XIX-lea), primește – incredibil! – accente de invocații spiritiste… Nostalgic, mai apare și sunetul acordeonului, cu alură de café-concert...

O delicioasă muzică ilustrând ceasurile care bat scurgerea timpului (amintind de romanticul „Dans al orelor” de Ponchielli) aduce un moment de respiro poetic… Scenariul sonor evoluează cu amalgamurile sale, iar la momentul culminant, unul dintre personaje schimbă placa și se aude o Suită de violoncel solo de Bach – care se transformă pe principiul cover, reîntorcându-ne la tehno. Vocile celor cinci dansatori fredonează sau icnesc, iar dansul curge. Acrobațiile în mâini, alunecările dorsale pe suprafața scenei, gagurile, piruetele sprijinite pe cap determină reacțiile electrizante ale publicului, cu ropote spontane de aplauze ritmate.

Am menționat că pe afiș figurau șase dansatori – Mustapha Ridaoui, Michael Auduberteau, Fouad Kouchy, Rudy Torres, Tony Baron, Oussama Traore – , care au fost… cinci. Nici un moment nu s-a simțit că cineva lipsește – atât de bine a fost adaptată coregrafia la indipoziția de moment a unuia dintre membri. Bravo, Companie Pyramid!