Cronica muzicală on-line |
|
Festivalul de Muzică Veche, Miercurea Ciuc, 2014 (3)
MUZICĂ PRECLASICĂ (Elena Maria Șorban, muzicolog – 24 iulie 2014)
Înainte de a continua cronica Festivalului (pe care am organizat-o, pentru actuala ediție, pe criterii stilistice), pornesc de la constatarea că expresia de „muzică veche” se extinde dincoace de baroc, implicând în principal, instrumentele de epocă și modalitățile specifice de articulare.
Stilurile galant și sensibil au început să se manifeste alături de baroc (după 1700), distincția lor față de acesta fiind, în primul rând, melodicitatea lejeră, dar și factura simplă, omofonă. Ele preced clasicismul, de care se disting prin morfo-sintaxe mai libere – care încă nu conturează teme muzicale, nici simetrii. De obicei, interpreții propun repertoriul preclasic în combinație cu piesele barocului. Ce distinge cele două stiluri preclasice – galant și sensibil – între ele? Stilul sensibil are caractere sentimentale tulburate, exprimate prin tonalități minore, ritmuri cu sincope și contratimpi, discursuri neregulate, de tip fantezie – ceea ce îi subliniază esența preromantică, cu geneza în curentul literar german Sturm und Drang („Furtună și avânt”). ![]() ![]() Cu titlul simplu și inspirat de Divertimento, programul a cuprins muzică din cafenelele de pe vremea lui Mozart – din stratul de adâncime al epocii dominate de acesta, din care noi cunoaștem doar „vârful icebergului”. Szilard Chereji a conferențiat pe parcurs, concis și sugestiv, despre instrumentul său, violone, despre ambianța cafenelelor vieneze și elementele pitorești de Zigeunermusik, despre compozitorii pe care i-a ales. Am audiat piese de Georg Christoph Wagenseil, Karl Kohaut, Johann Baptist Vanhal și Johann Christoph Mann – în genurile de sonate în trio, partita, casațiune și divertisment –, piese care, deși cu destinație ambientală, nu sunt deloc banale, ci pline de culoare și virtuozitate, cu ingrediente specifice manierelor galante și sensibile ale vremii. Dacă aș face o analiză interpretativă cu măsurători de timp și plasare a culminațiilor, desigur aș afla simetrii specifice secțiunii de aur, datorate construcțiilor interpretative desăvârșit proporționate de instrumentistul-protagonist! * FOTOGRAFII de Gyula Ádám |