Elena Maria Șorban Cronica muzicală on-line     HOME
BAROCUL LA EL ACASĂ –
Festivalul La Stravaganza (Cluj-Napoca, 2013)

(Elena Maria Șorban, muzicolog – 6 iunie 2013)
afiș Dintre cele cinci seri ale Festivalului La Stravaganza, cu desfășurare bienală, ajuns la a treia ediție, am ales programul de muzică barocă transilvană, respectiv, spectacolul de... cafenea.

Fascinantă organista prof.univ.dr. Ursula Philippi, în eficiența sa de cercetător al moștenirii muzicale autohtone și a prezentărilor sale, pentru marele public care, de această dată, a umplut biserica barocă a Universității clujene...

Cu acest prilej, am parcurs un concert-conferință (cu proiecții documentare video) asupra colecției de piese muzicale a unui „studios” al muzicii, din Crizbav (comună din Țara Bârsei, situată la nord-vest de Brașov), anume Josephus Fazakas Krisbacensis, redactată în anul 1738. Colecția – păstrată la Arhivele Statului din Sibiu – are o semnificație deosebită, atestând repertoriul unui muzician rural autohton; funcționalitatea ei este similară, după cum relevă și teza de doctorat a cercetătoarei, cu Codicele lui Ioan Căianu, redactat cu un secol în urmă, dar și cu Caietele Annei Magdalena Bach, din aceeași epocă.

Programul concertului a relevat bogăția acestui repertoriu baroc autohton – pe de o parte, piese preluate din muzica europeană a vremii, pe de altă parte, piese didactice destinate dezvoltării abilităților componistic-improvizatorice ale utilizatorilor, probabil, cantori rurali. Am audiat câteva lucrări anonime: o piesă la clavecin, corale protestante, unica ciaconă cunoscută dintr-un document manuscris transilvan, câteva piese didactice notate cu bas cifrat, cu voci adăugate de Ursula Philippi – pe orga cu două manuale din biserica amintită, construită la Cluj în anul 1849. De asemenea, piese din același manuscris – de Zachau, Telemann, Lotti, Haendel, Corelli. Au colaborat – în mod deplin convingător – soprana Melinda Sámson (Sibiu), violonistele Melinda Béres și Zsófia Deák (Cluj).

imagine din spectacol Spectacolul desfășurat la cafeneaua Piano Cazola din centrul vechi a fost intitulat de realizatoarea sa, regizoarea Anca Mihuț, cu modestie, „atelier liric”. Selecția a cuprins muzică de clavecin și muzică vocal-instrumentală de J. S. Bach.

Primul „personaj” a fost clavecinul – cu 100 de fețe ale sale, așa cum îl înfățișa Frescobaldi, în Cento partite sopra passacaglia. Labirintica muzică a fost pusă în valoare, la clavecin, prin abilitățile instrumentale și muzicologice deosebite ale Mariei Abrudan.

Serata a continuat cu o firească reunire a două piese de J. S. Bach: aria BWV 515a, Erbauliche Gedanken eines Tabakrauchers (“Gânduri edificatoare ale unui fumător de tutun”, anul 1704) și “Cantata cafelei” (1735?). Realizatoarea Anca Mihuț a construit o desfășurare scenică pe baza celor două piese, redate antrenant de cântăreții Tudor Demeter (tenor; fumătorul devenit, aici, pretendent), Timea Fülöp (soprană – personajul tinerei viciate de consumul de cafea), Tiberius Simu (tenor – naratorul din original transformat, aici, în barman), Arnold Gergely (bas-bariton; tatăl fetei).

Conducerea muzicală a Mariei Abrudan a coordonat instrumentiști studenți și absolvenți ai cursurilor sale camerale de muzică barocă – dar pentru o mai adecvată plasare în stil, ar fi trebuit să își asume această postură de la clavecin, fiindcă fluxul muzical bine studiat ar fi făcut posibilă formula originară de dirijat. Felul în care a realizat temeinic pregătirea muzicală a ansamblului și eficiența sa gestică ar îndreptăți-o pe organista Maria Abrudan să își îndrepte cariera aflată la apogeu, și spre activitatea de coordonator dirijoral, însă, după cum spuneam, de la claviatură.

imagine din spectacol Revenind la cântăreți, de remarcat buna calitate a formării vocale și maturitatea artistică a sopranei Timea Fülöp, a tenorului Tiberius Simu, a bas-baritonului Arnold Gergely, care au făcut dovada însușirii cerințelor specifice stilului muzical baroc – anume: expresivitate în redarea afectelor, suplețe tehnică; ei au arătat deja, în alte spectacole, că au – respectiv, lasă să li se întrevadă – capacități de a fi adecvați (prin timbru, volum) și pentru bel canto sau chiar partide de spint, împlinind acea rară cerință de largă cuprindere stilistică a artistului complet.

Festivalul La Stravaganza 2013 a mai cuprins două cursuri de măiestrie: orgă și vioară barocă, susținute de Martin Schmeding, orgă, respectiv, Marius Filip, vioară barocă (ambii, din Germania), Simpozionul “Arta interpretativă și instrumentele din baroc”, un concurs internațional de interpretare muzicală. Juriul a acordat trei premii II, toate obținute de formații clujene: Archefagt – compusă din Loránd Szántó, Bogdan Rogojan (viori), Rahela Cozma (violă), Ulrike Wiedersberg (violoncel), Luisa Râpă (clavecin), Maximilian G. Braisch (fagot) – , de duoul Zsófia Deák (vioară) și Johanna Halmen (clavecin), respectiv, ansamblul Les Ramages, alcătuit din Mária Szabó, Aranka Kővári (flaute drepte) și Teodora Cîrciumaru (clavecin). Premiul I a fost obținut de formația Cafebaum, ai cărei membri studiază acum în Italia – Ivan Iliev (vioară), Philipp Wagner (oboi, flaut drept), Anna Flumiani (fagot) și Federica Bianchi (clavecin).

Da, barocul muzical este acasă – și la noi, și pentru toate vârstele, la biserică sau în cafenelele actuale – , fiind primit cu generozitate, de publicul numeros și cald. Festivalul La Stravaganza, fondat și organizat de Maria Abrudan și Erich Türk, cadre didactice la Academia de Muzică “G. Dima”, aduce, în acest sens, o contribuție estetică importantă.


* Fotografii din spectacol, de Dionisie Stoian.
Pentru mărire, dați click pe imagine.
Copyright: cIMeC 2013