Festivalul Internațional „Sigismund Toduță”, ediția I
CONCERTUL FINAL
(Elena Maria Șorban, muzicolog – 26 mai 2013)

Sub genericul „Sigismund Toduță și discipolii săi”, concertul final a început prin a evoca „marca spirituală” a Maestrului (1908-1991), concretizată prin „erudiție, rigoare, exigență” – reluând cuvintele prof.univ.dr. Adriana Bera, din prezentarea introductivă. Această marcă s-a transmis pe parcursul câtorva generații de creatori, din care am regăsit în concertul serii generația întâi de foști discipoli-compozitori și generațiile a treia și a patra de interpreți.
Astfel, pianista Mira Gavriș reprezintă generația cea mai tânără a acestei tradiții. Interpretarea pe care a dat-o celebrei Passacaglia – pe tema unei colinde –, este antologică prin rostirea cu rost a demersului său instrumental, de la serenitate la virtuozitate.

Din generația mediană a interpreților școlii clujene actuale, violonista Melinda Béres a prezentat – alături de pianista Mira Gavriș – Fiorituri de Dan Voiculescu, piesă de sugestii enesciene, prin lirism și limbaj. Dialogues pentru pian a relevat plenar stilul personal al lui Dan Voiculescu (1940-2009): scriitura de tip improvizatoric, surprizele de dramaturgie muzicală, valorificate adecvat de interpreta Mira Gavriș.

Recitalul a continuat cu Suita pentru flaut și pian de Hans Peter Türk (n.1940), în care am admirat în mod special, eufonia nocturnei și îmbinarea dintre grotesc și heterofonic (partea a III-a) – în interpretarea lui Otto Béres și a Mihaelei Gavriș.

Valentin Timaru (n. 1940) a revenit cu marca sa de lirism elegiac, de data aceasta prin culoarea instrumentală a fagotului, cu piesa intitulată Dolce – Dolcian (cu referire la strămoșul renascentist al fagotului) – în care Mihaela Gavriș (profesoara care a beneficiat direct de școala muzicală toduțiană) l-a acompaniat pe tânărul masterand Vasile Tăpăstău.

În pauză, am asistat la lansarea cărții Lucrările pentru pian solo de Sigismund Toduță de Oana Bălan (Editura Risoprint, 2013), elogiată de prof.univ.dr. Adriana Bera și prof.univ.dr. Gabriel Banciu.

Tripticul toduțian Preludiu, coral, toccata a fost interpretat de încă o reprezentantă a celei mai tinere generații de pianiști, familiarizată cu rigorile libertății și constructive ale maestrului: Georgiana Fodor.

Dintre primele generații de compozitori formați de Sigismund Toduță, am admirat arta lui Ede Terényi (n. 1935) și a lui Cornel Țăranu (n. 1934). Dansurile vechi pentru vioară, pian și percuție de Terényi (interpretate de Melinda Béres, Edit Horváth, Sorin Păcurar) au relevat stilul personal al unui autor care îmbină dintotdeauna, tradiționalul cu un neoclasicism de atitudine postmodernă. Sonata ostinato de Cornel Țăranu (lucrare rimpurie, din 1961) a răsunat într-o interpretare excepțională – adică, pe de rost și cu expresivă rostire – , a pianistei Edit Horváth. Ludic și rubato s-au regăsit în Remembering Bartók de același autor, care cu acest prilej a fost și partenerul cameral al lui Aurel Marc – oboistul și pianistul-compozitor dovedind că excelența este perenă.

Termenii-cheie ai referințelor toduțiene, din perspectiva acestui recital, includ: sugestii de muzica populară, tradițiile transilvane, baroc, ecouri enesciene, bartókiene, categorii estetice dominate de liric și ludic – care se regăsesc creator și în muzica generațiilor continuatoare.

Melinda Béres şi Mira Gavriş (foto Alexandra Jurje)	Adriana Bera, Oana Bălan, Gabriel Banciu (foto Alexandra Jurje)	Aurel Marc și Cornel Țăranu (foto Alexandra Jurje)
Georgiana Fodor (foto Alexandra Jurje)	Melinda Béres, Edit Horváth, Sorin Păcurar (foto Alexandra Jurje)	Mihaela Gavriș și Vasile Tăpăstău (foto Alexandra Jurje)