Elena Maria Șorban Cronica muzicală on-line     HOME
Festivalul Internațional „Sigismund Toduță”, ediția I
CONCERTUL DE DESCHIDERE

(Elena Maria Șorban, muzicolog – 23 mai 2013)
Viața muzicală clujeană a continuat în trombă – imediat după terminarea ediției a zecea a Festivalului „Cluj Modern”, cu un nou șir de manifestări de anvergură: Festivalul Internațional „Sigismund Toduță”, care a adus pe scenă patru concerte și o lansare de carte, iar dincolo de scenă – un consistent simpozion, precum și cursuri de muzicologie și de interpretare – și care s-a dovedit a fi o remarcabilă realizare a Academiei de Muzică „G. Dima”, coordonată de prof.univ.dr. Gabriel Banciu (director științific) și muzicolog dr. Oana Bălan (director executiv).

Cele două recitaluri îngemânate în concertul de deschidere ar putea fi plasate sub titlul Cvartetului de coarde de Adrian Pop, inspirat din lirica poetului Pablo Neruda: „Mătasea și metalul” (ascultat cu acest prilej). Mai întâi, am avut parte de recitalul pianistei Silvia Sbârciu, apoi de cel al Cvartetului „Arcadia” – introduse prin câteva cuvinte sugestive, de directorul de program, prof.univ.dr. Adriana Bera.
imagine din concert (foto Dionisie Stoian) imagine din concert (foto Dionisie Stoian)

Pianista Silvia Sbârciu a parcurs un traseu Enescu – Debussy – Terényi – Takemitsu, dominat calitativ de sonoritățile dense și metalice (preludiile de Debussy: Général Lavine – eccentric; Feux d'artifice; Terényi: L’artisanat furieux), de asocierea dintre înțelegere, energie și virtuozitate. Piesele lui Terényi – omagii și comentarii subtile la Scarlatti, Debussy, Alban Berg, la modernism și la muzica tradițională transilvană – au fost cu adevărat însușite și eficient transmise de tânăra și experimentata interpretă.

„Mătasea și metalul” au făcut un nemaipomenit aliaj în Cvartetul (2011) de Adrian Pop, abstractizând liedurile sale mai vechi (1973), inspirate de poetul Pablo Neruda. Am avut parte de unele dintre cele mai frumoase momente de muzică de cvartet de coarde, pe care le-am ascultat vreodată: un interludiu liric în care muzica se nimicește parcă dusă de vânt, cu delicate sunete armonice și filigrane ornamentale, pornite din nobile aluzii la tradițiile populare și enesciene, ajunse în inefabil... Concretizarea tehnică, în descrierea autorului: „trecerea treptată de la execuția ordinario a arcușului (...) pe căluș, unde sunetul se pierde și rămâne un fâșâit de sacâz frecat pe lemn, pe care instrumentiștii l-au întărit discret cu puțin suflu pe gură, cu consoanele fff și sss. Efectul este folosit apoi în sens invers, alunecând cu arcușul înapoi pe coardă și reînfiripând discursul sonor.” Religiozitate, pasiune, melancolie se regăsesc în conținutul și indicațiile de expresie ale acestei partituri neasemuite.

Cvartetul nr.2, „Sonata Kreutzer”, de Janaček (1923; inspirat din nuvela lui Tolstoi) a solicitat la maxim capacitățile Cvartetului „Arcadia”. Stilul personal al autorului este bine cunoscut ansamblului nostru de notorietate europeană – amintindu-ne de interpretarea pe care au dat-o, cu alt prilej, Cvartetului nt.2, „Scrisori intime”, de același compozitor. Aceeași temă din ambele cvartete ale compozitorului ceh: sentimentele pasionale, a fost redată, și acum, cu vervă și dramatism tăios. De unde atâta maturitate la atât de tinerii interpreți?! – rămâne o întrebare retorică...


* Fotografii de Dionisie Stoian.
Copyright: cIMeC 2013