Daniela CARAMAN, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME

MARIANA POPESCU. ION VANICA. Magia Corului de Copii Radio
(Daniela Caraman Fotea – 19 decembrie 2015)


Pentru o generație, poate mai multe, numele Vanica este asociat splendidei melodii „Iubire, bibelou de porțelan”, devenită evergreen în florilegiul celor interpretate de formația Mondial și semnate de Romeo Vanica, creator cu harul melodic, armonia expresiei și măiestria muzicianului profesionist. Mai mulți decât fanii lui sunt însă cei ce l-au respectat, păstrându-l, fără uitare, în permanența memoriei luminoase, pe tatăl său, ION VANICA, dirijor timp de decenii al Corului de copii Radio. Așa s-au mărturisit, o fac oricând este momentul, cei care și-au modelat glasurile sub gesturile seniorului VANICA.

Monografia dedicată, este semnată de Mariana Popescu, muzicolog cu experiență și talent în domeniu. Lansarea petrecută de curând, a avut loc, firesc, în foaierele Radioului (în 2015, Corul a împlinit 70 de ani de istorie). Tipărirea (Editura Muzicală, sub îngrijirea lui Costin Aslam), s-a înfăptuit la ideea doamnei profesor Alina Pârvulescu, secretar general al Asociației Naționale Corale din România, domnia sa însăși, fostă membră a formației. Care, mai mult decât o formulă artistică, o școală, a fost o... stare de muzică. La început erau 12 copii. Mai apoi, la examenul de admitere se prezentau 12OO (!) de candidați... toți doritori de a se legitima sub emblemă, cu părinți mândri de a-și avea copilul într-o ambianță elitistă a culturii. Printre cei care și-au cizelat glasurile și orizontul spiritual, așa, într-o joacă... disciplinată, sub gestul mângâietor și avizat al lui ION VANICA, s-au numărat: Ileana Cotrubaș, Ștefan Bănică – tatăl, teleastul Marin Traian, frații Crăsnaru, Silvia Voinea, Victor Vlase, Voicu Enăchescu, Cornelia Angelescu, Irina Bora, Petre Geambașu, capete de afiș printre cei care, în volum aduc mărturii emoționante despre maestrul lor (la turneul din Germania, 1957, erau 100 de membri – nominalizați în volum...). Merită citite; asemenea cuvinte laudative, la unison, se întâlnesc arareori. Li se adaugă evident, cele scrise de cei doi fii Vanica - Romeo și Mihai.

Volumul este prețios: urcă scara timpului pas cu pas, scanând profilul unei epoci, aducând în atenție, inclusiv momente (felurite), din istoria Radio-ului: după un turneu la Berlin, corul de copii a repetat programul la Ateneul Român, dar și... bisul... A fost Ave Maria. Motiv pentru care ION VANICA a fost exclus dintre angajații Radio-ului. După izbânzi naționale și internaționale aparte; deși munca dirijorului unui cor de copii presupune eforturi cu totul speciale, ea reînnoindu-se necontenit din pricina „îmbătrînirii” componenților, noii veniți trebuind să fie mereu și mereu înscriși în ethos-ul și repertoriul general. ION VANICA a fost rechemat în Radio dar, după 10 ani (1968). Cartea reproduce multe dintre cronicile scrise de nume reprezentative ale timpurilor, la concertele Corului: Petre Codreanu, Viorel Cosma, Alfred Hofnam, Edgar Elian, Anton Dogaru ș.a. Emisiuni de radio și televiziune. Prilej de a studia și maniera apreciativă în domeniu. Dar și modalitatea alcătuirii programelor de concert, de turneu (și în Japonia), a discurilor. Repertoriul corului avea acoperire în toată istoria muzicii (de la Schubert, la... Nea Alecu).

Minuțiozitatea Marianei Popescu a dat din nou roade... Am decupat din scrisul foarte multor colaboratori, reprodus cu grijă de autoare, pe cel al lui Voicu Enăchescu, el însuși, astăzi, o proeminență în dirijatul coral, declarația fiind aparte: copilul, întrebat ce vrea să devină în carieră, a răspuns: „să fiu ca Dom Profesor”. Cum era ION VANICA? Cel sub îndrumarea căruia Corul de copii dobândise și menținea, coeziunea, finețea nuanțelor, ritmica precisă, justețea intonației și, important, o personalitate sonoră pe care un cronicar – François Schapira, o denumea Măiestrie și candoare. Iar pretențiosul maestru Alexandru Pașcanu - prin poetica metaforă un grup de îngeri fără aripi...

Ceea ce auzim și vedem și în zilele noastre la Corul de copii al Radiodifuziunii, este o zestre care rodește în continuare: cea dăruită de ION VANICA, întru perpetuare, micilor muzicieni. Mi se pare interesantă și utilă o altă idee a doamnei Alina Pârvulescu: „dacă s-ar organiza un festival ori o olimpiadă corală a elevilor, ea să poarte numele lui ION VANICA”.

Copyright: cIMeC 2015