Daniela CARAMAN, muzicolog Cronica muzicală on-line     HOME
OPERA COMICĂ PENTRU COPII... DĂRUIEȘTE!
(Daniela Caraman Fotea, 19 martie 2014)
Darul de lună martie (premieră) este un... don: DON PASQUALE.

Celebra operă a lui Gaetano Donizetti, lucrare faimoasă care, de peste 170 de ani atrage și susține afișul marilor teatre muzicale ale lumii. Ca de obicei, o versiune concepută pe esențe. Este ideea benefică, de penetranță și pledoarie pentru cultură, pentru marea istorie a artei sunetelor, concepută de SMARANDA OȚEANU BUNEA, directoarea teatrului, devenit o atracție a sectorului 6 bucureștean. Altfel spus, o suită a celor mai reprezentative momente din partitură, majoritatea de mare popularitate, alăturate armonios, cu durată finală optimă pentru a capta și susține atenția micilor sau ceva mai marilor spectatori... Este soluția de a-i acomoda cu sonoritatea muzicii academice, prezentată colorat (și acum în scenografia maestrei VIORICA PETROVICI), alert (cum agrează generațiile tinere). Cum altfel ar rezista un copil ori adolescent provenit dintr-un mediu fără pregătire muzicală, la o derulare sonoră de ore întregi (cât durează lucrarea originală)? Se va întâmpla, poate, mai târziu, pe fondul de aperceptibiliate dobândit, pe obișnuința de a nu respinge din pornire întâlnirea cu muzica – alta decât cea din cluburi, televiziuni ș.a.

O altă virtute de management în stagiunile Operei pentru Copii este atragerea valorilor artistice în distribuții, în spectacol. L-aș numi mai întâi pe dirijorul CIPRIAN TEODORAȘCU, muzician elitist (i-am descoperit și carisma comunicării în dialogul cu copiii), care a asigurat cu pricepere și bun gust noua... partitură, sucesiunea numerelor muzicale și mai ales formula de orchestrație – orga Mădălinei Florescu, o virtuoză a claviaturilor, îngemănată cu sonoritatea unui cvintet de suflători – Serioso. Incredibil cât de bine „umple” spațiul acustic această combinație de acompaniament a vocilor!

În distribuție: VICENȚIU ȚĂRANU – Don Pasquale. Prin fiecare apariție, artistul stârnește admirația profesioniștilor. Și demersul scenic și cel vocal îi sunt impecabile; și reacția copiilor fiind pe măsură. Mă amuz auzind diminutivul cu care este... alintat – Vice. Pentru că, indiscutabil, el este un Prim! Doctorul Malatesta – chinezul FANG SHUANG, o altă apariție inedită la Opera Comică pentru Copii, și-a dobândit în timp stabilitatea binemeritată și dorită în distribuții. (După spectacol, în hol, copiii caută și solicită fotografii alături de el!). Notabilă velocitatea evoluției în duetul final a celor doi, subliniată și prin aplauzele spontane ale audienței, prezente de altfel chiar pe primele acorduri ale uverturii. OANA ȘERBAN – Norina are farmec, grație, se încadrează armonios ambianței vocale a partenerilor. Și ANDREI LAZĂR i se alătură.

Toate aceste superlative ar fi fost greu, chiar foarte greu de pus în valoare asigurând cursivitatea unui spectacol „rotund”, viu, captivant, fără contribuția unei regii cu adevărat remarcabile semnată de un alt maestru: CRISTIAN MIHĂILESCU. Nu există vreun moment static; atenția este solicitată în perpetuum, datorită unei abilități, i se spune TALENT, observat mai ales pe scenele cu pretenții ale lumii: utilizarea, exploatarea inspirată a detaliului, mereu înnoit prin soluții ingenioase, neașteptate, ca atare de efect maxim: introducerea copiilor Roberta Enișor, Lucia Racoveanu, Jennifer Dumitrașcu, Bogdan Șerban în varii momente – figurativ dar și cu participare la acțiune (manevrarea decorurilor), gesturi, mimică sugerate soliștilor, foarte scurtă dar ce delectantă secvență coregrafică pe motiv din... Mupetts! Și câte altele. Trebuie (re)văzute. Cristian Mihăilescu își demonstrează clasa regizorală, artistică de calibru, la orice întâlnire cu scena.

Așadar, (încă) un dar, cu har în florilegiul Operei Comice pentru Copii.
Copyright: cIMeC 2014