Cristina Şuteu – cronici muzicale

În „Capitala Europeană a Tineretului” din anul 2015, „Societatea Română Mozart”, în parteneriat cu „Filarmonica «Transilvania»” și cu „Academia de Muzică «Gheorghe Dima»”, au organizat cea de-a douăzeci și cincea ediție a festivalului, care poartă numele ilustrului Wunderkind, primit în panteonul marilor compozitori, W.A. Mozart. În data de 8 decembrie, în „Sala de Concerte” a „Academiei «Gheorghe Dima», oaspetele de onoare a acestei ediții, Robert Levin, pianist, compozitor și muzicolog american celebru, a susținut un concert, alături de pianista, de renume mondial, Ya Fei Chuang. În program, a fost interpretată în primă audiție lucrarea Träume (2012), dedicată de Hans Peter Türk invitatului festivalului, precum și Sonata pentru pian la patru mâini în Sol Major KV 357 (497a) de W.A. Mozart, Sonata în si minor S. 178 de Fr. Liszt și Sonata pentru două piane în Re Major KV 448, de W.A. Mozart.

În interpretarea lui Robert Levin, lucrarea Träume de Hans Peter Türk având o structură ciclică, a imprimat ascultătorului senzația de cădere și recădere în vis, realizând o călătorie onirică angajată într-o „eternă reîntoarcere” în tărâmul somnului. Interpretul a redat cu personalitate și proeminență artistică atmosfera de vis, prin șaisprezecimi realizate precis, clar, chiar metronomic, cufundându-se într o lume sonoră, de un calm odihnitor. Elementul constrastant liniștii imprimate la începutul părții mediane, a pregătit atmosfera pentru duo-ul interpretat la patru mâini, împreună cu pianista Ya Fei Chuang. Lucrarea ar putea fi caracterizată de citatul lui Hans-Peter Rinke: Träume sind Schäume, „visele sunt umbre”.

Însoțit de pianista Ya Fei Chuang, Robert Levin a redat într-o manieră briliantină acel îndrăgit „șirag de mărgele” din Sonata pentru pian la patru mâini în Sol Major KV 357 (497a) caracteristic stilului mozartian. Cei doi interpreți s-au completat foarte bine în exprimarea discursului muzical: momentele solistice susținute de acompaniamentul partenerului și preluarea în imitație a unor pasaje din partea a II-a au fost redate cu precizia matematicianului sunetelor, dar și cu delicatețea feminină. În motivele imitative din partea a II-a, transpăreau replicile în oglindă ale unor copii, care își ascund înțelepciunea în jocul degetelor. Precizia ritmică, omogenitatea, modul în care a fost condus discursul muzical prin continuitatea frazelor, au realizat o asemenea unitate sonoră, încât trăiai impresia că există un singur artist. Interpretarea a transmis un înalt profesionalism, dar și un caracter ludic plin de eleganță și rafinament.

Din acel pianissimo, cu care a debutat Sonata în si minor S. 178deFranz Liszt s a dezvoltat un bogat apanaj dinamic și agogic, susținut cu personalitate și trăire afectivă. În anumite momente solista Ya Fei Chuang, a redat un spectru interpretativ variat, caracterizat de frumos, sublim, delicat, grațios, nostalgic, melancolic, meditativ, pe alocuri chiar malefic, proemient. S-a remarcat naturalețea cu care artista transmite publicului stări sufletești dintre cele mai diverse, însușindu-și variate roluri în cadrul aceleiași lucrări: de narator, erou victorios, personaj tragic sau alter ego creator al unui discurs care se făurea într-o concepție interpretativă, purtând amprenta ineditului. Chiar în tinda iernii românești, modul în care Ya Fei Chuang a redat mesajul artistic, a avut efectul unei adieri calde de primăvară, purtând mireasma unei grădini pline cu cele mai alese flori... muzicale.

Discursul bine închegat, ca un monolit sonor, din Sonata pentru două piane în Re Major KV 448 de W.A. Mozart purta amprenta celor două personalități artistice care se completau și se evidențiau prin originalitate în concepția interpretativă. De pildă, Robert Levin a redat mesajul artistic într-o manieră guvernată de logica frazării, cu acel stil strălucitor care sugerează ludicul mozartian, în timp ce Ya Fei Chuang a susținut interpretarea printr-o gingășie contrabalansată de fermitate.

La final, sub imperiul aplauzelor publicului, cucerit încă de la interpretarea primei lucrări, artștii au oferit un bis carea constituit o CODA dolce et leggerissimo a întregului concert prin intermediul căreia a fost încheiată atmosfera unei seri reușite din cadrul festivalului, pregătind totodată, viitoarea apariție a lui Robert Levin în ipostaza de profesor, la cursurile de măiestrie. Publicul, reprezentat de profesorii străini, studenții și cadrele didactice ale Academiei, a conferit evenimentului artistic un plus de valoare, exprimat în special prin interesul viu, respectul și admirația de care a dat dovadă.