Costin POPA, critic muzical Cronica muzicală on-line     HOME


Soprana Iulia Maria Dan, Manon la Opera din Graz
(Costin Popa – 26 iulie 2015)


Iulia Maria DanPentru tânăra artistă româncă, a cărei carieră s-a desfășurat mai întâi în Studioul și apoi în ansamblul Operei de Stat Bavareze din München, debutul în rolul titular din opera lui Massenet a fost o primă întâlnire pe o scenă occidentală, în spectacol, cu un personaj important. La Opera Națională București, mai cântase Gilda din „Rigoletto” și Musetta din „Boema”.

Opera din Graz, ai cărei arhitecți sunt celebrii Fellner și Helmer, designeri a aproape 40 de teatre europene, printre care Operele din Zürich, Praga, Iași, Cluj-Napoca, Teatrul Național din Oradea, Odesa, Opera Comică din Berlin, Tonhalle din Zürich, Theater an der Wien, Landestheater Salzburg, Konzerthaus Viena etc., are o sală elegantă cu cca 1200 de locuri, iar stagiunea întinsă pe 10 luni cuprinde titluri de operă, operetă, musical, balet, concerte, show-uri, într-o structură combinată de teatru de stagiune cu teatru de repertoriu, după modelul Operei de Stat din Viena.

„Manon” la Graz a fost o coproducție cu Opera din Basel, datorată regizorului Elmar Goerden și colaboratorilor Silvia Merlo (decoruri), Lydia Kirchleitner (costume), Roland Edrich (lumini), Ulf Stengl (proiecții video).

Pe aeroport, fără fior

Ne trebuie multă imaginație ca să simțim, să fim pătrunși de muzica lui Massenet într-un... aeroport, să vizualizăm locurile originale ale libretiștilor Meilhac și Gille prin prisma salonului de Sosiri (primul act) sau al sălii de Check-in (actul al II-lea) în mijlocul căreia tronează un... cort (cuibul celor doi îndrăgostiți), întrucât se pare că acțiunea se petrece în timpul unei greve și toți pasagerii dormeau pe unde puteau. Manon și des Grieux erau însă singurii care aveau un cort. Deh, eroi principali, el, băiat de conte!

Mergem la tabloul Cours-la-Reine, adică în... Tax free shop-ul aeroportului, cu discount-uri de la 20-30% până la 70%. Ce șansă! Probabil că regizorul a fost inspirat de... cupletul sarcastic al lui Lescaut „À quoi bon l’économie?” În orice caz, o atmosferă mai „apropiată” de luxosul chei al Senei, originalul.
...tax free shop

...tax free shop
Iulia Maria Dan,  în  tax free shop
Iulia Maria Dan,
în tax free shop
...în bar

...în bar
Iulia Maria Dan și Andrej Dunaev, în capelă
Iulia Maria Dan și Andrej
Dunaev, în capelă

M-am întrebat unde ar fi putut să fie plasată scena din biserica Saint-Suplice. Ah, da, evident, în capela aeroportului. În fine, ultimele două acte s-au desfășurat într-un bar (în loc de fastuosul Hôtel de Transylvanie) și la terminalul de Plecări (în loc de pustiul drum către Le Hâvre).

În afara decorului clar imaginat, s-au adaugat câteva ingrediente moderne, obligatorii în context. Profitând de silueta Iuliei Maria Dan, toaletele lui Manon variază între compleul maiou, șort, botine (la intrarea în scenă, în capelă și la final), rochia cu culori forțat armonizate (în Free shop) și un costum - pantalon sobru (la bar), în timp ce Cavalerul des Grieux apare în tricouri și blugi, inclusiv ca preot în capelă! Desigur, cele trei „grații”, Poussette, Javotte, Rosette sunt stewardese, iar Lescaut manevrează un AKM. Și tot așa.

Ce a reușit regizorul Goerden cu asemenea concepție ambientală? Un „Manon” fără fior.

Cuplul ideal

Noroc cu interpreții. Deseori, de la corpul solistic vine salvarea.

Iulia Maria Dan a fost strălucitoare în joc și în expunerea unui glas liric frumos, cu registru central bogat colorat și acute consistente. O meritorie progresie față de anterioarele prezențe bucureștene. A avut momente de rafinament vocal, pline de tristețe și sensibilitate („Voyons, Manon, plus de chimères!” din primul act), de candoare juvenilă (duetul cu des Grieux, „Nous vivrons à Paris”, din aceeași parte a spectacolului), cu expresivitate pătrunsă de puternice evocări („Adieu, notre petite table” din actul secund). Aria cu gavotă (actul al III-lea) i-a prilejuit o expunere spectaculoasă a coloraturii, cu supraacute preluate facil, penetrante și de mare efect. A cântat celebra secvență cu reținută frivolitate, cu amintirile vieții alături de des Grieux persistente în suflet. În marea scenă a reîntâlnirii cu iubitul ei, în atmosfera sacră a capelei, a dezvoltat fraze expresive și pianissime seducătoare. Între cei doi eroi a reapărut acea forță de atracție, acea „reacție chimică” a sufletelor și spiritelor înlănțuite.

Iulia Maria Dan și Andrej Dunaev (final)
Iulia Maria Dan și
Andrej Dunaev, final
Participant intens la „procesul reactiv”, tenorul rus Andrej Dunaev (Cavalerul des Grieux) a fost pentru mine o surpriză plăcută. Are o timbralitate „alagnană” (comparația cu renumitul Roberto Alagna nu este întâmplătoare), venită din căldura, rotunjimea și abundența de armonice din glas. Nu întotdeauna poetic (primul act), nu întotdeauna omogen în frazare (în visul „En fermant les yeux” din actul secund, un filaj l-a găsit nepregătit), Dunaev a crescut calitativ pe parcursul spectacolului, înfățișând o tălmăcire plină de pasiune a ariei „Ah! fuyez, douce image” (actul al III-lea), cu atacuri moi de sunet și acute fără reproș. Emisia vocală în mezzavoce cu care a colorizat pasaje din actul al IV-lea i-a reușit pe deplin.

În celelalte roluri au cântat Ivan Orešcanin (Lescaut), Wilfried Zelinka (Contele des Grieux), Manuel von Senden (Guillot de Morfontaine), David McShane (De Brétigny), Ana Kovačević (Poussette), Anna Brull (Javotte), Xiaoyi Xu (Rosette), Richard Friedemann Jähnigg (Sergentul), Konstantin Sfiris (Hotelierul). Dansatori, Irena Panzenböck și Alexander Romanchenko, în coregrafia Galinei Gladkova Hoffmann.

Ansamblul instrumental – coral al Operei din Graz a fost condus de Dirk Kaftan și Bernhard Schneider (dirijorul corului), cu bune intenții de pliere în stilistica franceză, dar de care s-a îndepărtat prin pasaje în care lipsa de cursivitate a discursului s-a făcut remarcată. La pasiv, aș mai nota violențele sonore ale orchestrei din debutul actelor II și IV, ca și o oarecare dezlânare a demersului coral din primul act.

Se anunță o carieră importantă

Cu rolul titular din „Manon”, Iulia Maria Dan a deschis o serie impunătoare de debuturi, ce va continua pe scena Operei de Stat din Hamburg. Numai în stagiunea 2015-16 va da viață la nu mai puțin de șase personaje, Contesa din „Nunta lui Figaro”, Rosalinde din „Liliacul”, Fiordiligi din „Così fan tutte”, Mathilde din „Wilhelm Tell”, Tatiana din „Evgheni Oneghin”, Agathe din „Freischütz”, într-un total de 36 de spectacole. La care dacă se adaugă și cele 10 seri cu „Manon”, rezultă o sumă de aproape 50 de spectacole pe parcursul unui singur an calendaristic, cu șapte roluri de primă mărime.

Debuturile se vor succeda neîntrerupt, într-un efort continuu ca într-o probă de anduranță, ce demonstrează expansiunea artistică a tinerei soprane în acest moment al carierei. Probabil că, în viitor, vor urma și alte roluri, pe alte scene importante. Parcursul și evoluția Iuliei Maria Dan prin teatrele lirice ale lumii se cer urmărite cu atenție.

Copyright: cIMeC 2015