Cronica muzicală on-line |
|
Un chihlimbar în soare
(Costin Popa – 25 februarie 2015) ![]() Este o antologie, un compendiu, un document esențial destinat prezentului și viitorului. Nu vreau să repet rândurile scrise pentru Partea a VI-a „Colegii mei, prietenii mei de-o viață”, publicate alături de cele ale criticilor, muzicologilor, jurnaliștilor, compozitorilor Daniela Caraman Fotea, Grigore Constantinescu, Alexandru Gavrilescu, Doru Popovici. Vreau doar să subliniez importanța apariției acestui volum, indispensabil pentru memoria culturală românească, pentru istoria artelor spectacolului muzical la noi în țară, pentru educația copiilor. Cartea se deschide cu un „Cuvânt înainte” (Partea I-a), în care schița autobiografică este continuată de epopeea creării și proliferării producțiilor muzicale românești pentru copii, de la București la Disneyland Paris, de la Mumbai la Town Hall pe Broadway, de la Tel Aviv în Caraibe, de la... Actul de constituire din 15 octombrie 1998 stă marturie, „Gândurile” (Partea a II-a) reprezintă documente despre frământări, despre succese naționale și internaționale, despre multiplele premii obținute. Reporter minuțios este chiar Smaranda Oțeanu-Bunea. „Stagiunile Operei Comice pentru Copii” (Partea a III-a), între 1998 și 2014, sunt detaliat prezentate. „Turneelor, Premiilor, Repertoriului general” le este rezervată Partea a IV-a, cu un bilanț impresionant: peste 200 de reprezentații pe stagiune și tot atâtea Workshop-uri, peste 60000 de spectatori pe stagiune, 60 de titluri în repertoriu, 34 de turnee intenaționale, alături de prezențele în festivalurile din România, 35 de premii naționale pentru management, interpretare, regie, scenografie, 35 de premii internaționale. O epopee care s-a scris sub ochii noștri. Partea a V-a intitulată „Presa și Opera Comică pentru Copii” este cea mai voluminoasă, cuprinzând aprecieri critice semnate de cele mai importante condeie românești în materie, impresii din public. Este o oglindă, o reflectare a valorii spectacolelor, așa cum au sedus ele publicul căruia îi sunt în principal dedicate, dar și pe cei mari. Ultimele trei părți, a VII-a, a VIII-a și a IX-a sunt dedicate bilingv „Prezentărilor și CV-ului autoarei” (în mod cert, cartea va fi solicitată și pe meleagurile străine în care teatrul bucureștean s-a afirmat), „Documentelor” – afișe ale spectacolelor, precum și „Albumului foto” color. Prin documentarea sa, volumul Smarandei Oțeanu-Bunea poate constitui punctul de plecare pentru un muzeu al artelor spectacolului muzical pentru copii, al Operei Comice pentru Copii. În final, nu pot să nu o citez pe autoare (pag. 15-16): „Aș asemăna Opera Comică pentru Copii cu o piatră a soarelui. Cu un chilhlimbar. UN CHIHLIMBAR ÎN SOARE. Este, după câte știu, singura piatră care se poate încărca electric, poate fi topită, modelată. Se alintă, se scaldă în infinite nuanțe, de la galben auriu la portocaliu închis, roșietic, iar rășina care a captat în ea, de-a lungul mileniilor, frunze, aripi de insecte, îi dă tărie, forță. Chihlimbarul are viața lui proprie, pentru că – demonstrează specialiștii – este purtătorul vieții în cea mai pură formă. De ce în Antichitate nu lipsea de la niciun ritual? De ce se spune că acela care îl poartă capătă energie și dărâmă toate capcanele care i se întind?! De ce are și puterea de a-i spulbera pe cei ce nu îi dau toate onorurile?! Este o piatră MAGICĂ, are destinul ei și, nu întâmplător, este simbolul Operei Comice pentru Copii. Pentru că și teatrul nostru are har, iar MAGIA MUZICII a schimbat și va mai schimba, cu siguranță, MULTE DESTINE!” La mai mare, Opera Comică pentru Copii! |