La Cluj-Napoca, Festivalul Liszt 200
(Costin Popa – 29 octombrie 2011)

În organizarea Operei Maghiare din Cluj-Napoca a avut loc recent, sub patronajul Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, un majestuos festival dedicat aniversării a 200 de ani de la nașterea lui Franz Liszt. Gyula Szép, directorul general al teatrului de pe malul Someșului și József Horváth, directorul artistic al festivalului au imaginat un program bogat, desfășurat pe parcursul a nu mai puțin de 22 de zile. Orchestra Operei Maghiare, Orchestra și Corul de femei ale Filarmonicii Transilvania din Cluj Napoca, Corul Radiodifuziunii Maghiare și Corul Academic Radio, Ansamblul Jánosi și Orchestra de Cameră Liszt Ferenc din Budapesta au fost formațiile care au constituit coloana vertebrală a manifestării. Li s-au alăturat pianiștii Daniel Goiți, Csíky Boldizsár, Imre Rohman (Salzburg), organistul László Fassang (Budapesta), dirijorii Csaba Somos și Balázs Kocsár (Budapesta), Nicolae Moldoveanu (Elveția) și, nu în ultimul rând, József Horváth.

La Opera Maghiară, la Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, la Reduta (Muzeul Etnografic al Transilvaniei), în Biserica reformată din str. Mihail Kogălniceanu, la Casa de Cultură a Studenților, muzica lui Liszt a răsunat omagiindu-i complexa personalitate. „Missa Solennis”, „Sfinți și demoni” (fantezie scenică din viața și creația compozitorului, regizată și dirijată de György Selmeczi), oratoriul „Legenda Sfintei Elisabeta” au constituit câteva din punctele cheie ale festivalului.

A fost organizat și un concurs pentru tineri pianiști iar în 22 octombrie, ziua de naștere a lui Franz Liszt, s-a desfășurat un Simpozion Internațional de Muzicologie la care au prezentat comunicări cunoscuți exegeți ai creației lisztiene din București, Cluj-Napoca, Budapesta și Iași. În aceeași zi, a fost dezvelită o placă memorială pe clădirea Redutei, locul unde Liszt a concertat în 1846 și 1879.

Festivalul Liszt 200, organizat exemplar, a fost una din manifestările reper ale vieții artistice din România anului 2011, pildă a multiculturalismului unui oraș care aspiră la candidatura de Capitală Culturală Europeană a anului 2020.

Serata de închidere…

... a festivalului a programat la Opera Maghiară o primă audiție națională, Oratoriul „Legenda Sfintei Elisabeta”, despre care se știe că a fost prezentată in-loco doar în două fragmente, cu prilejul turneului lui Liszt din Transilvania anului 1879. Compusă în 1864 și cântată pentru prima oară în 1865 la Conservatorul din Pesta, ampla lucrare vocal-simfonică (două secțiuni, șase părți) a beneficiat de textul lui Otto Roquette și de sursa inspiratoare a șase fresce semnate de Moritz von Schwind la Castelul Wartburg din Turingia. Ele configurează viața Sf. Elisabeta, fiică a regelui Andrei al II-lea al Ungariei și a primei sale soții, Gertrud de Merania. Sosirea Elisabetei la Wartburg pentru cununia cu Ludwig, fiul landgrafului Hermann, minunile săvârșite de Elisabeta în casele săracilor, izgonirea eroinei principale de către Sofia, soția landgrafului, viața de pustnică dăruită celor oropsiți, moartea și înmormântarea în prezența împăratului Friedrich al II-lea sunt episoade distincte, străbătute de filonul dumnezeirii, în sobrietate și pietate. Este desigur spiritul lui Liszt, depărtat aici de teatralitate și de dramaturgie intensă. Poate doar în scena a patra, plină de intervențiile Sofiei, de confruntările lui Elisabeta, partitura se dinamizează și construcția câștigă în raporturile dintre voci și orchestră, dintre vocile înseși.

Dirijorul József Horváth a intuit profesionist specificul opusului și, la pupitrul unei admirabile și cu sunet compact orchestre a Operei Maghiare din Cluj-Napoca, a restituit – cu gestică economică, eficientă și precisă – atmosfera narativă și subtilitățile de expresie. Concertul a fost solid pregătit. Și-a adus contribuția un ansamblu de renume, Corul Academic Radio din București pregătit de Dan Mihai Goia, și aici cu cântări moi și catifelate, cu dinamică în marșuri și expozee înălțătoare în imnuri. Corul de copii Junior VIP din Cluj Napoca (dirijoare Anca Mona Mariaș) a întregit prin omogenitate importantele ansambluri prezente pe scenă.

József Horváth a ales un platou excelent de soliști, care a validat odată în plus nivelul înalt al vocilor clujene, al pregătirii lor. Elisabeta a fost soprana Brigitta Kele, un glas liric cu timbralitate fastă, rotundă, generoasă, cu care clădește linii melodice frumoase în sonorități strălucitoare. Și baritonul Florin Estefan (Ludwig), cunoscut mie în primul rând printr-un foarte bun Oneghin bucureștean dar și din anterioare prestații clujene, are o voce caldă și amplă, cu tente cvasi tenorale pe alocuri, pe care o folosește pentru derulări inspirate de fraze muzicale. Incisiv și puternic, în pofida unor asprimi, s-a arătat glasul mezzospranei Orsolya Veress (Sofia), și ea, tânără artistă de perspectivă, al cărei duel dramatic cu Elisabeta a sunat în genul confruntării teribile dintre Ortrud și Elsa din „Lohengrin”-ul wagnerian. În alte roluri, de mică întindere, au cântat Sándor Balla și Sándor Árpád, voci grave sonore, bine impostate.

Florin Estefan și Brigitta Kele

Orsolya Veress și Brigitta Kele

A fost mare succes de public și poate, într-un viitor nu prea îndepărtat, producția clujeană a oratoriului „Legenda Sfintei Elisabeta” de Liszt va vizita și Bucureștiul.