Cronica muzicală on-line |
||||
Teodora Gheorghiu în concert
(Costin Popa – 24 februarie 2011) Față de apariția la Concursul Internațional George Enescu, ediția 2003, vocea sopranei – care a impresionat atunci prin cântul cultivat dar și prin... minuscula dimensiune – a mai câștigat în amploare. Nu foarte mult dar suficient pentru a susține cu brio un afiș cameral sau de lied. Teodora Gheorghiu este o cântăreață inteligentă care mânuiește țesătura de pe portativ și de deasupra lui cu unduiri de frază, ce profită de un sunet cristalin, diafan, delicat, instrumental, care nu rămâne la expunerea seacă, nenuanțată. În conductul discursului sonor, apelează deseori la mezzevoci și pianissimi care îi împlinesc Fach-ul liric-lejer. Pasajele de coloratură sunt filigranate precum miniaturile de peniță. Vocalizele curg cu mare ușurință. Pe parcursul serii, pornind de la motetul „Exsultate, jubilate” în Fa major, K.165, trecând prin „Schön lacht der holde Frühling”, K.580 și „Et incarnatus est” din Misa în do minor, K.427, progresia sopranei către dificila „Ah, se in ciel benigne stelle...”, K.538 a fost evidentă. Luminozitatea acutelor a crescut, a fost urmărit cu mai multă acuratețe cântul îngrijit, ca și perfecta coordonare ritmică cu acompaniatorii. Programul serii a mai cuprins două lucrări haydniene, Nocturna a II-a în Fa major și Divertismentul în Sol major, alături de care, într-o asociere cel puțin inedită, a fost programat un scurt dar interesant opus contemporan (2003), „Opriți războiul” pentru 16 instrumente de coarde, semnat de tânărul compozitor hunedorean Cristian Bence-Muk. Trecând peste nesiguranțele cornilor în partea I-a (Tema con variazioni – Moderato) a Divertismentului (în fond se întâmplă destul de des și la case mai mari!) și observând ansamblul instrumental, cred că pedala trebuie apăsată pentru a spori aplombul și pasiunea, vitalitatea și articularea pregnantă. Odată (re)câștigate toate acestea, umbrele se vor estompa. Orchestra de Cameră Radio este plină de componenți valoroși. |